Niciun cuc nu mai cântă pendiuc pendiuc. Niciun guguștiuc. Nici în pădurea decimată Trivale, nici sub streșinile primăriei din Pitești. Dar vorbele umblă din om în om precum ciocănitoarea din pom în pom. Și bat cu întrebări nemiluite în tâmplele cetățenilor: cine este omul, de unde a venit, ce a făcut, unde s-a dus…
Un tânăr din lumea largă, cu mâinile în buzunare, cu o diplomă de inginer informatician, într-un oraș străin. De nimeni cunoscut. Nu era cineva care să-l tragă de păr în sus sau să-l împingă de tălpi. Inteligent, abil, ambițios, bine pregătit, a fost de grabă remarcat.  A pus ochii pe el partidul aflat la putere la începutul tranziției și vice versa.  Dragoste la prima vedere. A fost repede promovat printre liderii locali. Ajutor de primar. Primarul din istoria Piteștilor cu  cele mai multe mandate. Harnic, bun gospodar, cu multă autoritate. Și nu era el omul care să treacă pe la primărie fără să lase urme ca peștii prin apă. Marea lui ambiție era fără îndoială să intre în istoria contemporană, dacă se poate și în cea fără sfârșit a urbei.
Prima lovitură în forță a fost să cedeze Palatul Culturii pentru Curtea de Apel.  Motivația: s-ar putea ca fiecare dintre noi să treacă pe acolo. El nu avea să mai apuce… În ciuda faptului că directorul Palatului Culturii și personalul acestei instituții erau culeși de ambulanțe pe când făceau greva foamei, treaba a și fost făcută…
Dar reacția publicului a fost atât de potrivnică încât l-a determinat pe proaspătul primar de atunci să schimbe macazul. A fost momentul când se va fi decis el să schimbe fața orașului și să lase în urmă numai fapte care să-i sape numele pe frontispiciul devenirii?
Amenajarea parcurilor de pe Argeș, din pădurea Trivale, spațiilor verzi din cartiere, rondurile de flori, fântânile arteziene cu apă bună de băut sau ornamentale – una dintre ele chiar muzicală – bănci de odihnă pentru cetățenii aflați în promenadă sunt tot atâtea fapte, mai mici sau mai mari, care au făcut din oraș cel puțin unul confortabil.
Însă nu era deajuns. Pentru că nu putea să mute blocurile de pe rădăcini, să taie străzi noi, să schimbe destinația unor instituții stabile, nu-i rămânea decât sistematizarea pe orizontală. Și astfel a apărut piața „Vasile Milea”, toată pavată cu elemente rozalii. Dacă tot exista o casă albă, cu ecouri americane – sediul prefecturii – de ce să nu fie și o piață roșie, ceva în amintirea vechiului Kremlin. Elementele decorative, unele discutabile, vin să întregească acest vis al primarului, care ajutat de arhitecți peisagiști, devenea o realitate sub ochii noștri. A urmat amenajarea centrului urban de la Prefectură până la magazinul Trivale. În două etape. Una cu spațiul inundat de trandafiri, cu o alee sinuoasă ca un drum destinat să ducă spre infinit. Care nu avea să mai mulțumească imaginația primarului Pendiuc. Și a comandat altă variantă. Cu locuri de promenadă pe margini căptușite cu dale. Estetice, dar pe care unii le găsesc nefuncționale, atunci când plouă și nu are unde să se scurgă apa, când ninge și când îngheață. Nu întâmplător, mulți pietoni își luxează picioarele. Pe centru, un spațiu înierbat și plantat cu flori, mai ales cu lalele, și un pârâu dalat, cu ape curgătoare, populat chiar cu pești decorativi. Mai departe, acțiunea a fost împinsă până la Teatrul Al. Davila. Cu bănci pe sub tei, dar cu multă vegetație sacrificată.
Și ar mai fi să amintim orașul care arăta îmbătrânit și prăfuit și prin faptul că circulau prin el niște autobuze străvechi, care scârțâiau din toate încheieturile, nu li se închideau ușile, scaunele erau jupuite și lăsau vălătuci de fum în urma lor. În timp ce aduceau pagube imense întreprinderii de care aparțineau, scurse din bugetul municipalității. A făcut ce a făcut și a bucurat ochii spectatorilor, a sporit confortul călătorilor cu autobuze noi, moderne, confortabile, ca în marile metropole.
Dar se pare că atunci ar fi fost el mușcat de șarpele corupției. Aflat sub prezumția de nevinovăție până la pronunțarea sentinței, este totuși acuzat în dosarele procuraturii că și-a vârât în buzunare sume importante, că și-a construit o vilă care să se întoarcă după soare, că și-a înzestrat fiica cu un apartament în Bucureşti, primit cadou de la cei cărora le-a facilitat calea spre însușirea de venituri necuvenite.
Este primul primar din Pitești care a aterizat din cabinet direct în duba arestaților, sub paza mascaților, cu mâinile încătușate. Au trecut luni de zile și încă se află în arest. Spre mirarea multor cetățeni care au văzut cu ochii lor cum alți suspecți arestați preventiv, ca acea candidată la președenția țării acuzată că umbla cu sacoșa cu bani sau ca acel potențat om politic acuzat că a încercat să-și însușească mii de hectare de pădure, obțin îngăduirea arestului la domiciliu.

(Prof. Marin Ioniţă)