# Întorsătură neaşteptată în tripla crimă de la Stoeneşti. Apărătorul celor doi achitaţi anunţă că a făcut plângere împotriva anchetatorilor
Decizia instanței de fond (Tribunalul Argeș), dată în cazul triplei crime de la Stoenești, răstoarnă scenariul construit de anchetatorii de la Parchetul Județean încă de la comiterea faptelor. Laurențiu Durleci (23 de ani) este singurul autor al celor trei crime făcute cu nu mai puțin de 48 de lovituri de cuțit. Iar asta a dovedit-o expertiza ADN. După un an și jumătate în care au stat după gratii, Vasile Durleci și Doru Durleci, fratele și respectiv tatăl criminalului, au fost găsiți nevinovați și puși în libertate. Dincolo de abominabila faptă care a îngrozit o țară întreagă și pentru care criminalul va plăti cu închisoare pe viață, fratele și tatăl autorului au stat 18 luni în pușcărie din cauza unor ambiții ale anchetatorilor. Cel puțin asta afirmă apărătorul celor doi achitați, Florentin Sorescu (care este, în același timp, și avocatul criminalului). Avocatul Sorescu anunță că a făcut o plângere pentru infracțiunea de abuz în serviciu, împotriva procurorului de caz, plângere depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Avocatul Florentin Sorescu acuză că anchetatorii au pornit de la o idee prestabilită și au pliat probele pe scenariu, fără să mai țină cont de probe. Totul, în încercarea de a demonstra că la măcelul de la Stoeneși, unde au fost înjunghiate mortal trei persoane – Laurenţia Durleci (17 ani), tatăl său, Filip Tinca (37 ani), şi bunicul acesteia, Paul Durleci (57 ani) – au luat parte și fratele și tatăl lui Laurențiu Durleci, condamnat de prima instanță la închisoare pe viață. Facem precizarea că atât victimele, cât și asasinul, se numesc la fel, fără să existe vreo legătură de rudenie între cele două familii.
Hotărât să meargă chiar și la CEDO pentru abuzurile pe care le acuză din partea procurorilor, apărărorul lui Vasile Durleci și Doru Durleci explică, pentru Jurnal de Argeș, ce are să le reproșeze anchetatorilor.
„Au mers pe o idee preconcepută și anume aceea că un singur om nu ar fi putut ucide trei persoane aplicând atâtea lovituri, omițând faptul că victimele au fost surprinse în timpul nopții, când dormeau, iar agresorul era înarmat cu un cuțit tip baionetă, la care se adaugă problemele psihice. Mergând pe o idee preconcepută au căutat să plieze/adapteze probele la concluzia de la care au pornit, în loc să tragă concluziile din probe, unele situații fiind de-a dreptul hilare. Precum cea în care au afirmat despre un telefon găsit pe o uliță că ar fi fost pierdut de unul dintre inculpați. Întâmplarea a facut ca aceștia să aibă unul identic cu al victimei, numai că anchetatorii au specificat în actul de acuzare că telefonul respectiv a fost găsit fără cartelă și cu încărcătorul lângă el. La percheziția informatică administrată de instanță, deși acest lucru ar fi trebuit să îl facă Parchetul, a reieșit că telefonul respectiv este unul cu totul defect, neputând fi pornit. În schimb, telefonul depus de mama, respectiv, soția inculpaților conținea imagini cu ei de dinainte de comiterea faptelor, rezultând fără dubiu că a fost al lor”, a declarat, pentru Jurnal de Argeș, avocatul Florentin Sorescu.
„Nu a existat o anchetă în adevăratul sens al cuvântului”
Avocatul celor doi inculpați achitați a atras atența, în plângerea formulată împotriva anchetatorilor, că aceștia nu au ținut cont de rezultatele expertizelor criminalistice.
„Cel mai grav lucru este că nu au știut să facă pasul înapoi în momentul în care a venit rezultatul testului ADN. Din raportul de expertiză a rezultat că profilul tuturor victimelor apare la un singur inculpat, cel care a comis faptele, inclusiv sângele, ceilalți doi inculpați neprezentând astfel de urme, lucru imposibil la un asemenea carnagiu unde a curs foarte, foarte mult sânge. Este ca și cum ai susține că trei persoane au stat sub un duș, dar s-a udat una singură. Practic, nu a existat o anchetă în adevăratul sens al cuvântului, fiind puși în situația ca probe esențiale pentru aflarea adevărului să fie administrate direct în instanța de judecată”, a mai declarat, pentru Jurnal de Argeș, avocatul Florentin Sorescu.
„Este o plângere pentru infracțiunea de abuz în serviciu”
Concret, plângerea făcută de avocatul Florentin Sorescu este împotriva procuroarei de caz și ea a fost depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
„Este o plângere pentru infracțiunea de abuz în serviciu, întrucât nu a permis apărării să-și exercite mandatul. Într-o autosesizare a Parchetului pentru o presupusă faptă de mărturie mincinoasă, care ar fi avut loc într-una din ședințele de judecată, procurorul a susținut cum că suspecții nu pot fi apărați întrucât sunt, de fapt, martori, nepermițând apărării să-i asiste.
În mod curios, cercetările în așa-zisa infracțiune de mărturie mincinoasă au fost și sunt efectuate de către același procuror care a decis trimiterea în judecată pentru infracțiunea de omor, deși, în mod normal, competența ar fi trebuit să fie a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, iar procurorul justifică interes în cauză în sensul obținerii unei soluții de condamnare în cazul de omucidere. Cu toate că am solicitat recuzarea acestuia, a continuat audierile în timp ce era recuzat și fără apărător de față. Vi se pare normal?”, mai spune, pentru Jurnal de Argeș, avocatul Florentin Sorescu.
Avocatul arată ce alte argmente are împotriva acuzației de abuz făcută la adresa anchetatorilor.
„Au fost audiați și martori care aveau vârsta de 16 ani, deși părinții au cerut să-i asiste sau să le angajeze apărători, unii dintre acești martori fiind sora, respectiv fiica inculpaților, pe de o parte și cea cu care trăia și locuia autorul crimei, pe de altă parte. Cum vă explicați că, într-o fază inițială, fiica declară împotriva fraților și a tatălui, iar soția împotriva soțului? Nu cumva prin faptul că părinții nu au fost lăsați să le asiste sau să le angajeze un avocat? Și ce pot eu deduce, când nu mi se permite personal accesul, ca avocat, să-mi apăr clienții? Este sau nu un abuz?”, mai spune Florentin Sorescu.
„Parchetul s-a făcut iremediabil de râs”
Avocatul mai spune că felul în care au fost făcute audierile în acest caz este unul care ridică foarte multe semne de întrebare. Potrivit faptelor reținute de instanță, după ce i-a înjunghiat pe cei trei, autorul Laurențiu Durleci s-a dus la ai săi și i-a avertizat că rudele victimelor vor veni să se răzbune. De frică, tatăl și fratele au fugit împreună cu autorul și tocmai această fugă avea să contureze un scenariu eronat dim partea Parchetului.
„I-am aflat la începutul anchetei pe Durleci Pavel Laurențiu predându-se și suindu-se în mașina poliției, iar pe Durleci Doru și pe Durleci Vasile rugând echipajul poliției să le permită să-l însoțească, ceea ce este posibil să le fi fost fatal. Aflând de ei că sunt împreună la poliție, pentru familia victimelor totul a devenit clar: musai că au fost împreună! De aici și până la construirea poveștii pe care o știm nu a mai fost decât un pas. Organele legii erau cele care trebuia să aibă mintea limpede. Doar că în loc să ancheteze cu adevărat, s-au lăsat furați de această poveste. Mai ales că totul era de un dramatism ieșit din comun, cu personaje desprinse parcă dintr-o tragedie greacă. Pe nesimțite, cuvintele familiei victimelor au devenit cuvintele familiei inculpaților. În fond, cine redacta declarațiile? Organele de anchetă devenite părți din scenariu. Când ai atâta durere în fața ta, nu poți să nu le dai crezare. Și scrii tot ce spun eroii tragici cu convingerea că tot ce spun nu poate fi altfel decât adevărat. Durerea are această putere, de a se face credibilă dincolo de rațiune, devenind, pe moment, tot una cu adevărul. Este suficient să citim cu atenție declarațiile lui Furdui Cătălina, Garcea Andrei, Durleci Laura Andreea, ca să ne dăm seama ce s-a întâmplat. Fiica a dat declarații împotriva fraților și a tatălui, concubina împotriva soțului, fratele împotriva sorei, mamă și soție, lucru nefiresc și neverosimil. Și explicabil prin faptul că nu ei au scris aceste declarații, ci doar au semnat, sub presiunea, hai să nu spunem a organelor de urmărire penală, ci a momentului. Parchetul s-a făcut iremediabil de râs, atunci când nu a mai știut să facă pasul înapoi, ci a funcționat în continuare ca un ceas stricat. Nu și-au pus întrebări nici măcar când au venit rezultatele testelor ADN, aducându-le vești la care nu s-ar fi așteptat. Au ținut-o, cum s-ar spune, langa. Atât de prostește și de pieziș, încât au ajuns să ancheteze suspecți pe care i-au lăsat fără apărare, sub pretextul că, deși se autosesizase împotriva lor pentru mărturie mincinoasă, adică in personam, ar fi, totuși, martori. Iar ce au aflat cu siguranță nu le-a plăcut. Cum nu o să le placă nici unde va ajunge această dramă”, a mai explicat avocatul Florentin Sorescu.
„Dacă procurorii îşi respectau cu adevărat profesia, ar fi depus un minim de diligenţe să găsească armele cu care au fost comise crimele”
Revenind la ipotezele greșite și la cele 48 de lovituri de cuțit, testul ADN a arătat că au fost aplicate cu același cuțit, cu o singură aparentă excepție (aceea că o lovitură ar avea alte caracteristici decât ale cuțitului găsit, dar, într-un final, expertul nu a exclus ca această lovitură să fi fost dată cu același cuțit, măsurătorile neputând fi unele de certitudine). „Pur teoretic ar fi putut fi folosite cuțite identice, dar una peste alta a fost descoperit un singur cuțit, cu toate că aria în care se puteau efectua căutări nu a fost una mare, iar organele de urmărire penală nu par să se fi sinchisit cu ele, lucru pe care l-au socotit inutil de vreme ce și-au preconceput o idee cum că toți ar fi fost autorii crimei, pornind de la considerentul stupid și nesusținut că o singură persoană nu putea comite atâtea crime, așa cum țin să ne spună în rechizitoriu. Iacătă că s-a putut! Iar, dacă își respectau cu adevărat profesia, ar fi depus un minim de diligențe să găsească armele cu care au fost comise crimele, dacă tot au pornit de la o atare ipoteză”, a arătat avocatul.
Avocatul acuză şi că mărturiile au fost denaturate de anchetatori
Rămâne de văzut dacă instanța de apel va menține decizia de achitare a fratelui și tatălui criminalului, precum și decizia de condamnare la închisoare pe viață a lui Durleci Laurențiu, dat fiind că și împotriva acesteia avocatul Florentin Sorescu a anunțat că va face apel. Pe tot parcursul procesului încheiat cu sentința dată săptămâna trecută, avocatul Sorescu a încercat să demonstreze că tripla crimă de la Stoenești nu a fost una cu premeditare.
„Știm deja că au fugit cu toții prin pădure. Că Durleci Vasile sau Durleci Dorel l-au sunat pe Durleci Dan, unchiul, respectiv cumnatul lor, pentru a-i aduce încălțări lui Durleci Vasile întrucât acesta, trezit buimac din somn, nu a apucat să-și pună în picioare încălțările. Mai știm că autorul crimei, Durleci Pavel Laurențiu, a profitat de moment și l-a rugat pe unchiul său, Durleci Dan, să-i dea îmbrăcămintea lui întrucât el era plin de sânge. Și că, la un moment dat, „s-a lăsat” în jos într-o vale unde a ascuns cuțitul cu care a comis crimele conducând ulterior organele de urmărire penale la locul respectiv. Mai știm că între timp l-au sunat pe martorul Garcea Andrei, un alt frate al lui Durleci Mirela, mama, respectiv soția inculpaților, pentru a-i transporta cu mașina. Iar mărturia acestuia a fost denaturată la poliție, fapt pe care acesta l-a constatat în momentul în care a văzut rechizioriul, cel mai degrabă la semnalarea sorei lui. Așa cum a precizat în fața instanței, afirmația lui Durleci Pavel Laurențiu nu a fost că își ia asupra sa faptele tuturor inculpaților, ci că el răspunde pentru ceea ce a făcut, ca răspuns la apostrofările tatălui care îi reproșa că a făcut ceea ce a făcut. În fine, pe drum au oprit la bunică, de unde Durleci Vasile a luat o altă pereche de încălțări întrucât cele pe care i le dăduse vărul său erau prea mici și îi făcuseră răni la picioare. Într-un final, cei trei fugari văd pe drum mașina poliției, sens în care opresc și Durleci Pavel Laurențiu se predă, iar ceilalți doi, fratele și tatăl, îi roagă pe polițiști să le permită să-l însoțească pe criminal, fără a realiza că poate tocmai acest lucru le va fi fatal, dând o altă turnură cauzei. Toate aceste aspecte exclud varianta unei crime cu premeditare și indică faptul că evenimentele s-au succedat cu repeziciune, inculpații fiind siliți să ia decizii de și pe moment. Este greu de știut când restul familiei a aflat de comiterea crimelor, relatările lui Durleci Pavel Laurențiu fiind departe de a fi unele coerente și complete, ca urmare a stării de psihoză în care se afla, vecină nebuniei, născând temerea pentru ceilalți din familie că se va năpusti și asupra lor”, a arătat avocatul Florentin Sorescu.
Criminalul a fost diagnosticat cu tulburare psihotică
Cu argumentul nebuniei, apărătorul lui Laurențiu Durleci vrea să obțină, pentru autorul tripei crime, o pedeapsă mai ușoară.
„Între timp am intrat și în posesia actului medical de care făceam vorbire, datat 08.09.2017, urmând să apreciați dacă este cazul să repuneți cauza pe rol. Eu îl socot ca fiind de o extremă importanță întrucât confirmă în termeni medicali toate susținerile noastre de până acum. Înțeleg de la un medic psihiatru stabilit în Franța, pe care l-am rugat telefonic să-mi explice detaliat diagnosticul, că în această țară, dacă se constată că respectiva simptomatologie s-a manifestat în timpul comiterii faptei, ea este asimilată lipsei totale de discernământ, lucru care, aflu de la un alt psihiatru, ar fi și practica de la noi. Apreciez însă că, înainte de toate, ea explică tipul de comportament al lui Durleci Pavel Laurențiu în acord cu tot ce s-a găsit în câmpul infracțional. Totodată, apare lămurit mobilul și tipul crimelor și mai cu seamă faptul că fratele și tatăl acestuia nu aveau nici de ce, nici pentru ce să participe la comiterea faptelor de omor. Inculpatul Durleci Pavel Laurențiu a fost internat, așa cum am spus, la secția de psihiatrie a spitalului din penitenciarul Colibași fiind diagnosticat cu „tulburare psihotică acută și tranzitorie, nespecificată, ca diagnostic principal, diagnosticul secundar fiind „tip impulsiv”. Diagnosticul în formulare liberă este „tulburare de personalitate tip impulsiv”. Acest lucru, raportat la evenimentele care au premers comiterii crimelor și la consumul de alcool care a dus la amplificarea stării psihotice, explică cele nu mai puțin de 48 de lovituri de cuțit și a modului în care au fost aplicate, starea acestuia fiind vecină demenței”, explică avocatul.
