Augustin Z.N. Pop s-a născut la 30 august 1910, în Bucureşti, într-o familie de intelectuali. Toate studiile le-a făcut în Bucureşti, obţinând licenţa în filozofie şi litere în anul 1931. Este legat sufleteşte de oraşul Câmpulung-Muscel, unde se stabileşte încă din 1930, prin căsătorie cu profesoara Olga Răgăduneanu. În anii tinereţii funcţionează ca profesor de limba şi literatura română la Liceul „Dinicu Golescu” şi la Şcoala Normală „Carol I” din Câmpulung.
Între anii 1955-1959 Z.N. Pop lucrează ca cercetător principal la Biblioteca Academiei Române, secţia „Manuscrise, documente şi corespondenţă”. Din 1963 se transferă la Institutul Pedagogic din Piteşti, unde urcă în mod spectaculos toate treptele ierarhiei universitare. Ca profesor universitar, decan şi apoi rector la Facultatea de Filologie, are privilegiul de a lucra într-un colectiv profesoral de elită, format din: academicianul Şerban Cioculescu, critic şi istoric literar, Gheorghe Vrabie, folclorist de prestigiu, Gabriel Ţepelea, Gheorghe Dragomirescu, Marin Z. Mocanu, Ion Moise, George Aman, Mihail Diaconescu, remarcabili filologi şi scriitori, Tiberiu Bogdan şi Ilie Stănculescu, autori de manuale de psihologie şi pedagogie. Toate aceste personalităţi ale culturii române au contribuit la ridicarea prestigiului învăţământului superior din Argeş.
A scris peste 50 de volume de critică şi istorie literară
Prof. univ. dr. docent Augustin Z.N. Pop s-a dovedit un neobosit căutător de izvoare din literatura română, un pasionat cercetător al rădăcinilor literaturii noastre. A cercetat cu prioritate viaţa şi activitatea marelui poet Mihai Eminescu. A scris peste 50 volume de critică şi istorie literară şi peste o mie de articole şi comunicări publicate în revistele literare ale vremii. Încă din anii studenţiei se lansează în publicistică, fiind prezent cu articole în reviste ca „Sepia”, „Convorbiri literare”, „Viaţa literară”, „Moldavia”, „Preocupări literare”, iar din 1956 publică în noile apariţii „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” etc. Debutează editorial în 1938 cu două cărţi și anume „Contribuţii eminesciene”, vol. I şi „Neamul mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei”. În anul 1940 editează vol. II din „Contribuţii eminesciene”, „Biografia mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei” şi „Grecismul lui Dosoftei”. Plecând de la numeroase materiale de arhivă şi documente, unele inedite, Augustin Z.N. Pop realizează în anii următori şi alte lucrări importante: „Din Eminescu necunoscut” (1942), „Glosări în opera lui Dosoftei” (1943), „Aglae Eminovici – sora poetului” (1943), „Corespondenţa lui M. Kogălniceanu” (1959), „Contribuţii documentare la biografia lui M. Eminescu” (1962), „Contribuţii la biografia lui N. Bălcescu” (1963), „Eminescu – noi contribuţii documentare la biografia lui” (1969). Lucrarea „Mărturii… Eminescu – Veronica Micle”, apărută în 1967 şi reeditată în 1969, este „o lucrare documentară şi constituie o replică la romanţările insuficient informate, care au făcut din iubita lui Eminescu un personaj frivol”, așa cum însuși autorul o caracteriza. Publică şi o ediţie critică comentată a poeziilor poetei Veronica Micle, realizându-i „un portret intim bogat”. La cererea editurii „Sport-turism” a publicat câteva cărţi de succes: „Pe urmele lui Eminescu” (1978), „Pe urmele lui Kogălniceanu” (1979), „Pe urmele Veronicăi Micle” (1980), iar la „Dacia” Cluj-Napoca publică „Veronica Micle – Corespondenţă” (1979). Augustin Z.N. Pop a cercetat şi a publicat şi câteva lucrări legate de istoria şi cultura Argeşului: „Anul revoluţionar 1848 în județele Muscel şi Argeş”, „Din istoria culturii argeşene”, „Unirea în Argeş”, „Documente literare muscelene”, „Scriitorii din Argeş şi copiii”. În această lucrare descrie copilăria, etapa şcolară şi adolescenţa unor scriitori argeşeni sau stabiliţi temporar în Argeş cum ar fi George Topîrceanu, Ion Barbu, Ion Pillat, Liviu Rebreanu etc. Același Augustin ZN Pop a publicat numeroase studii şi comunicări în revistele „Argeş”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Cronica”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Orizont” etc. Aşadar, eminescologul Augustin Z.N. Pop şi-a petrecut viaţa în lumea minunată a cărţilor. A cercetat, a scris, a reluat şi a nuanţat, a adăugat informaţii noi, mărturii noi, privind viaţa şi opera marelui Eminescu.
A descoperit faptul că Veronica Micle a pierdut o sarcină la 6 luni
A lucrat intens până la vârsta de 79 de ani. S-a stins din viaţă la 1 aprilie 1988 şi a fost înmormântat în Cimitirul „Bellu” din Bucureşti. Acest devotat om de cultură şi-a dedicat viaţa şi profesia pasiunii de arheolog literar, scriind biografii, memorii, jurnale, contribuţii documentare la biografia lui Eminescu. A realizat arborele genealogic al familiei Eminovici. A descoperit şi faptul că Veronica Micle a pierdut o sarcină la 6 luni. Putea fi copilul lui Eminescu şi se întreba uimit: „Cum ar fi fost ca Eminescu să fi avut un fiu?”. În articolul „O istorie trăită” din revista „Argeş” (iunie 2006), scriitorul Marin Ioniţă scria despre Augustin Z.N. Pop că „i-a fost mentor şi că avea o voinţă şi o putere de muncă ieşite din comun”. Z.N. Pop se înscrie în memoria a zeci de promoţii de filologi, pe care i-a îndrumat, nu numai ca eminescolog, ci şi ca valoros cercetător al literaturii române. Avea talent oratoric deosebit, o voce blândă, pe care şi-o modula cu uşurinţă de la şoapte enigmatice, la sonorităţi energice, într-o bogată gamă de expresivitate. A făcut cinste meseriei nobile de dascăl, în care a investit toată energia şi toată măiestria pedagogică, iar prin frumoasele cărţi despre Eminescu şi Veronica Micle, pe care le-a scris cu dragoste, a rămas în sufletele românilor, ca o emblemă pentru nemurire.
Marius Ionel
0 Comentarii