# Monahul Serafim Caiea a fost înmormântat lângă bunicul său Ghenadie, și el călugăr la Mânăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung

Altarul de vară al Mânăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung a găzduit în urmă cu câțiva ani o festivitate de premiere a Arhiepiscopiei, ceva legat de ”Campionii bucuriei”. Acum e refăcut, în baza proiectului de reabilitare și punere în valoare a complexului monahal, dar sâmbătă nu a răsunat de glasurile copiilor. Sub norii care doar au picurat, altarul era parcă susținut ca de piloni cu fotografiile celui care, de-a lungul vieții, a avut mereu un zâmbet pentru cei încercați de viață sau rătăciți în credință. Sâmbăta noroasă a fost ziua în care în altar nu a mai slujit starețul Serafim Caiea, ci a fost ziua în care s-a slujit pentru sufletul lui plecat timpuriu la ceruri.

Calinic: „Ne speriem de boala care e o pisicuță, o vedem de parcă ar fi un urangutan și facem din pandemie pandalie”

Au fost sute de oameni triști în jurul altarului și pe toate aleile Complexului mânăstiresc „Negru Vodă”. Alei marcate cu garduri ale Jandarmeriei pline de coroane de flori aduse ca omagiu pentru stareț. Erau coroane de la oficiali, de la instituții, dar cele mai multe aveau înscrise regretele sub nume de oameni necunoscuți public, dar cunoscuți și ajutați în timp de cel care a păstorit mânăstirea în ultimii 17 ani, Preacuviosul Părinte Protosinghel Serafim. A fost duhovnic multora, unii dintre cei alinați asistând la slujba de înmormântare cu măștile umezite nu de respirație, ci de lacrimi. Nu era virus printre trandafirii de lângă altar, ci doar tristețe… Vorba Înalt Preasfințitului Calinic: ”Ne speriem de boala care e o pisicuță, o vedem de parcă ar fi un urangutan și facem din pandemie pandalie”.
”Cine are parte de Împărăția Domnului? Fericiți cei săraci cu duhul, fericiți cei milostivi, cei prigoniți… Starețul Serafim a fost unul dintre fericiți, cei cu inima curată. Știți, eu, când cunosc un om, mă uit să văd dacă are vicleșug, ca să văd dacă pot avea încredere în el. Iar Serafim a fost unul dintre cei cu inima curată și cu zâmbetul i-a întâmpinat pe toți”, așa a fost vorba de adio pe care ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, a rostit-o la finalul ceremonialului de omagiere a celui care a fost Serafim Caiea. Și l-au pomenit cu toții, apoi i-au îndrumat sufletul cu ”Tatăl nostru” și i-au acoperit trupul cu pământ. În timp a răsunat și cuvântul primarului. De regret că Serafim a primit titlul de Cetățean de onoare după moarte – ”Așteptam să se încheie lucrările la proiectul de reabilitare a mânăstirii pentru a-i decerna titlul!” – și de durere: ”Adio, prieten drag!”.

Lacrimile mamei au udat mâinile fiului mort

Au curs lacrimile pe toacă… Îl conduceau la groapă, iar călugărul care mergea în fruntea convoiului, după copiii cu tabloul starețului, bătea toaca și plângea. Nu s-a potolit nici când l-au coborât în mormânt. Lacrimile lui cădeau pe toacă, ale mamei starețului udau mâinile celui care s-a istovit prea curând. ”Dragul meu, tu mereu m-ai îndrumat și mi-ai spus să am răbdare, că vin și cele bune. Dragul meu… acum tu pleci”. Undeva, retras, se auzea un bucium…

Pe scurt despre ziua de sâmbătă

# Evenimentul nefericit a fost supravegheat îndeaproape de forțele de ordine și restabilire a ordinii publice, polițiști și jandarmi. Și ISU a fost prezent cu echipaj Smurd, la fel și Ambulanța.
# Unul dintre cumnații starețului a oferit credincioșilor fotografii tip iconiță cu chipul lui Serafim Caiea, pe acestea fiind inscripționate data nașterii și cea a decesului.
# Ceremonialul a putut fi urmărit și pe un ecran amplasat în curtea ansamblului monahal.
# Omagiat cu o zi înainte de administrația locală, titlul de Cetățean de onoare post-mortem a fost înmânat mamei starețului de către primarul Liviu Țâroiu.
# Rudele celui trecut la cele veșnice au împărțit pachete la ieșirea din mânăstire, câțiva sărmani prezenți mereu la înmormântări primindu-le, la rându-le, de la cei prezenți la ceremonialul religios.
# Lângă locurile amenajate pentru aprinderea de lumânări pentru vii și morți a apărut un altar plin cu lumânările aduse de credincioși să ardă pentru sufletul starețului.
# Doar o mică parte a celor prezenți la eveniment nu a purtat mască de protecție. Distanțarea fizică a fost respectată, doar cei din aceeași familie fiind apropiați la mai puțin de 1,5 m. Excepția a durat foarte puțin timp, pe perioada coborârii coșciugului în mormânt.
# Starețul a fost înmormântat lângă bunicul său, Ghenadie, și el slujitor monahal la ”Negru Vodă”.

Reperele unei vieți prea scurte

– 30 august 1977: se năștea Gheorghe Mihai Caiea, în comuna Hangu (Neamț)
– 1993: vine la Câmpulung pentru a urma liceul
– 1996: se călugărește la Mânăstirea ”Negru Vodă” Câmpulung, primind numele de monah Serafim
– 1998: este hirotonit diacon și apoi preot. În același an devine student la Facultatea de Teologie
– 2001: urmează un curs de restaurare carte veche la Padova (Italia)
– 2002: devine licențiat în Teologie
– 2003: este numit stareț al Mânăstirii ”Negru Vodă”
– 2008: se implică în reconstituirea trupului Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, ale cărui moaște se aflau la Mânăstirea ”Cetățuia”
– 2009: canonizarea Sfântului Ioanichie
– 2010: implementează un prim proiect de restaurare în cadrul ansamblului monahal, restaurarea Bisericii Mari, Biserica ”Adormirea Maicii Domnului”, cea mai veche din țară
– 2013: moaștele Sfântului Ioanichie de la Muscel sunt aduse la Mânăstirea ”Negru Vodă”. În același an are loc și o procesiune impresionantă cu moaștele acestui sfânt
– 2017: încep lucrările de restaurare și punere în valoare a mânăstirii, cu fonduri europene de aproape cinci milioane de euro. Finalul lucrărilor este programat în primăvara lui 2021
– Membru al Asociației ”Salvați Câmpulungul și Muscelul”, inițiator al cantinei săracilor din Câmpulung prin Asociația ”Sfânta Elena Împărăteasa”.
Cătălin Ioan Butoiu