La finalul lunii trecute, Tribunalul Timiş a închis procedura falimentului fostei uzine ARO, după 12 ani de instrumentare a cazului. Reperele sunt: 26 ianuarie 2005 (deschiderea procedurii) şi 26 mai 2017 (finalizarea procesului). Prima cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva ARO SA a fost introdusă în 13 aprilie 2004 de către Subansamble Auto SA Sfântu Gheorghe, după ce societatea din judeţul Covasna obţinuse, în instanţă, obligarea uzinei muscelene la plata unei datorii de circa

470.000.000 de lei vechi. S-au plătit atunci 425 de milioane şi s-a contestat cererea de insolvenţă, dar se pornise deja tăvălugul. Au urmat alte patru cereri de solicitare a falimentului, două dintre acestea provenind de la 405 salariaţi ai uzinei care cereau drepturi salariale restante în valoare de aproape zece miliarde de lei vechi. Cererile au fost conexate, iar în ianuarie 2005, Tribunalul Comercial Argeş a hotărât deschiderea procedurii reorganizării judiciare împotriva lui ARO SA. Cazul a rămas în Argeş doar două luni: în martie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a acceptat solicitarea de strămutare a dosarului, procesul fiind mutat la Tribunalul Timiş.
În cei 12 ani de insolvenţă, uzina a dispărut practic. Planurile de reorganizare propuse la începutul procedurii de cei care deţineau uzina prin intermediul Cross Lander USA Inc. nu au fost acceptate de instanţă, astfel că s-a ajuns rapid la valorificarea bunurilor lui ARO. Am menţionat deja că au trecut şi zece ani de la vânzarea activului principal, fosta platformă industrială, iar între timp au mai fost înstrăinate blocuri de locuit, instalaţii tehnologice, uzina electrică, baza sportivă şi altele. După încheierea procedurii insolvenţei, urmează radierea firmei din Registrul Comerţului.

Activele principale ale ARO au fost vândute în mai 2007

Activele principale de la ARO au fost vândute pe 4 mai 2007, la a treia încercare de licitare a bunurilor, prin intermediul administratorului judiciar Lichidări Info Consult SRL Câmpulung, iar suma încasată a fost de 62.184.640 lei.
Au fost înstrăinate atunci incinta principală cu teren în suprafaţă totală de 462.688 mp, din care suprafaţă construită 167.770,16 mp (aici au intrat şi majoritatea halelor de producţie), instalaţiile tehnologice, echipamentele şi licenţele de fabricaţie pentru mărcile ARO, racordul CFR, captarea de apă cu rezervoare plus o parcare de un hectar. Cumpărător a fost Landmark Management SRL Bucureşti, patronată de fiul lui Nicolae Raţiu, omul de afaceri româno-englez Nicolae Christopher Raţiu. Activ investitor în domeniul imobiliar din întreaga lume, Raţiu achiziţionase, tot în 2007, şi baza sportivă a uzinei muscelene.
Ambele afaceri l-au avut ca reprezentant al omului de afaceri pe Sergiu Filip, în calitate de administrator. El este cel care s-a ocupat în ultimul deceniu de fosta platformă ARO devenită, între timp, Câmpulung Industrial Park.