Bătălia de la Rovine a fost una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești și a avut loc în data 17 mai 1395. Unii istorici consideră că bătălia de la Rovine a avut loc pe teritoriul Craiovei de astăzi. Printre aceștia se numără și Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu-Hasdeu sau Alexandru D. Xenopol. Cronicile, însă, nu oferă prea multe informații istorice cu privire la desfășurarea bătăliei. Laonic Chalcohondil scrie că după ce a dus populația în munți, Mircea a hărțuit oastea sultanului de la Dunăre până când otomanii și-au așezat tabăra. După cronicile turcești lupta s-a dat pe râul Argeș, cu pierderi mari de ambele părți. Pornind așadar de la cronicile turceşti traduse după 1945 în limba română, cercetătorii au ajuns la concluzia că regiunea cea mai sigură ar fi cea a judeţului Argeş. Dacă P. P. Panaitescu se limita la a susţine un loc pe linia Turnu – Argeş, următorii specialişti au ajuns la Ţuţuleşti, la confluenţa Argeşului cu Vâlsanul sau la nord de Curtea de Argeş. A apărut astfel ipoteza că s-a scris despre locul bătăliei (ugraş yerinde) pe râul Argeş. Demn de menționat că pe 30 aprilie 2017 a avut loc adunarea Asociației Culturale Rovine de la Suseni, ocazie cu care s-a hotărât editarea unei culegeri de texte care localizează bătălia de la Rovine în zona Țuțulești. Importante argumente pentru localizarea bătăliei sunt prezentate de către Diana Dragomirescu, profesor de istorie și geografie în Monografia din anul 1993. Iată în continuare cum argumentează profesoara de istorie această ipoteză în materialul intitulat „Rovinele noastre”.

„Același loc nu poate fi altul decât punctul Rovine de pe teritoriul comunei Țuțulești”

În ultima vreme, s-au intensificat preocupările pentru identificarea „Rovinelor”, loc unde la 10 octombrie 1394, mica oaste condusă de Mircea cel Bătrân a învins oastea invadatoare turcă în fruntea căreia se găsea Baiazid I. Unii istorici, pe bază de documente de arhivă, cercetări la fața locului, au ajuns la concluzii asemănătoare. Nu este ușor ca după 599 de ani să se scoată la iveală locul unde s-a dat această bătălie cu un grandios răsunet. Părerile unor istorici care au căutat să fixeze locul bătăliei pe lângă Craiova, fie pe apa Ialomiței, par a fi puse sub semnul îndoielii, ținând seama de descoperirile făcute aici, mai apropiate de realitate. Profesorul I. Nania (1963) și preotul Marin Braniște (1963) arătau că ,,hărțuiala îi ajută a măcina din forța dușmanului, care avea ca scop final cucerirea capitalei Țării Românești de la Curtea de Argeș și prefacerea țării în pașalâc turcesc. Pentru a da lovitura decisivă, Mircea a ales punctul Rovine, care era în prelungirea vestiților codri ai Telormanului”. Situarea la 20 km sud de Pitești și la 14 km vest de râul Argeș, în linie dreaptă, corespunde întru totul locului arătat de istoricul turc A. Inlacik în „Actes de X – Congresul Internațional d’Etudes Byzantines” din Istanbul – 1957. De aceeași părere a fost și istoricul român Barbu Câmpîneanu, așa cum arăta și A. A. Bolșakov (1960): „Același loc nu poate fi altul decât punctul Rovine de pe teritoriul comunei Țuțulești (Suseni) și o parte din teritoriul comunei Suseni-Argeș”.

Este de presupus că pe valea Gligănelului, în sectorul lacului de acumulare, ar fi avut loc bătălia cu turcii

Până în anul 1962, au existat pădurile Rovine, Rovinele Țuțulești, Tufele Roșii și Țuțuleasca. Localnicii denumeau Rovine nu numai locul acestor păduri: Rovinele Mari și Rovinele Mici, ci și câmpul ce avea ca limite teritoriile comunelor Costești, Ionești și Gliganu. Printr-o analiză topografică a terenului, se poate ajunge la concluzia că Mircea cel Bătrân a știut să folosească o tactică și o strategie specială pentru a câștiga lupta. Câmpul Rovine este cuprins între satele Strâmbeni, Țuțulești și Odăeni – la nord, nord-est și respectiv est, șoseaua Costești-Gliganu de Sus – la sud și „Drumul Mare” (Pitești – Turnu-Măgurele), în partea de vest. Este străbătut de Valea Gliganului, mărginită de mici înălțimi, unele mai abrupte, altele mai domoale. Pe această vale se află un lac de acumulare, Lacul Popii. În anul 1963 s-a desfințat digul de pământ, făcându-se în aval, la aproximativ 300 m, un alt dig mai solid, mărind în acest fel suprafața lacului. Este de presupus că pe valea Gligănelului, în acest sector al lacului de acumulare, ar fi avut loc bătălia cu turcii. Malurile lacului sunt foarte abrupte în cea mai mare parte. Pe timpuri, aici au fost păduri seculare de stejari, care au existat până în 1959. Copacii aveau grosimi apreciabile. Solul de natură podzolică devine mâzgă clisoasă în timpul ploilor, iar apa băltește la suprafață. Cu timpul, malurile abrupte s-au mai estompat din cauza defrișărilor și a șiroirilor apei.

Documentul de la Top-Nanu-Sarai, un argument stăruitor

Mircea ar fi ales acest loc ca fiind cel mai potrivit din punct de vedere tactic, ținând cont și de depărtarea de sate. Pe atunci nu existau Odăenii și Strâmbenii. La vest se află Valea Telormanului, iar la est Valea Dâmbovnicului, cu satele înșirate de-a lungul lui. Bătălia a durat o săptămână.
Cronicile turcești povestesc că ,,din ambele părți s-au prăpădit o mulțime de oameni”. Alte cronici bulgărești și bizantine spun că ,,lănci nenumerate s-au frânt și s-au tras atâtea săgeți, încât cerul nu se putea vedea de mulțimea lor”.
În apropiere de Rovine se află Tufele Roșii, denumire pe care, probabil, și-au luat-o datorită sângelui scurs aici în apriga încleștare cu dușmanul. ,,Drumul omorului”, care se află între lacul Popii, pădurea Rovine și Tufele Roșii, amintește despre mulțimea luptătorilor care au pierit în bătălie. „Drumul Mare” a fost o importantă arteră de legătură între ,,munte” și ,,baltă”; pe acest drum treceau carele de mărfuri, iar în vremuri de băjenie era ,,drum de pribegie spre munte”. Puțul Băjenarului se află în aval de lacul Popii, la circa 200 m. Localnicii povestesc din cele reținute de la bătrâni că oamenii se ascundeau în pădurile din împrejurimi în vreme de băjenie și foloseau apa puțului. Documentul care există în arhiva de la Top-Nanu-Sarai, în Istanbul, constituie un izvor de mare preț pentru elucidarea problemei Rovinelor. Afirmația desprinsă de aici, că Rovinele se află spre ,,apus de râul Argeș, distanța putând fi străbătută de aici într-o fugă de cal până pe sub prânz”, constituie un argument stăruitor în favoarea existenței punctului istoric Rovine pe teritoriul comunei Suseni.