Numit redactor-șef la revista de cultură „ARGEȘ”, Mihail Diaconescu era pus pe fapte mari. Primul drum îl face la Tudor Arghezi, reabilitat, cu opere complete. Îi propune, direct, să îi facă o rubrică, „Bilete de papagal”! O revenire! Ceva ce Tudor Arghezi nu făcuse de zeci de ani.
„Bilete de papagal”, celebrul ziar minuscul al lui Arghezi, apăruse în mai multe serii: între 1928-1930, 1937-1938, 1942-1943 și 1944-1945. Era tribuna în care Arghezi își exprima concepțiile politice și literare.

Citește și George Rizescu, scriitorul ajuns senator şi subprefect de Argeş

„- Uite, îți dau ceva, pentru primul episod, e scris demult, dar e inedit, «Amintiri din presă»”, îi spune lui Mihail Diaconescu. Dar am o condiție!
– Oricare, răspunde fericit Mihail Diaconescu.
– Drepturile de autor sunt minime, știi cât cerea Sadoveanu pentru trei rânduri, vreau și eu câțiva lei. Dar vreau să-l angajezi pe băiatul meu, Barutzu, la revistă!
Diaconescu se fâstâci, redacția era deja stabilită, nu lua de capul lui decizii. Riscă un răspuns.
– Pot să-l angajez corector și să scrie orice?
– E perfect corector! O greșeală e ca un cui în pantof, nu poți merge decât șontâc!”
Și așa a apărut, pentru un an, până la moartea lui Arghezi în 1967, ultima serie din „Bilete de papagal” (plătită, semn că Arghezi era ca și angajat la Pitești), ce făcu vâlvă în lumea literară, iar fiul său, Barutzu (foto), chiar fu angajat la Pitești cu carte de muncă.

Citește și Triunghiularul Unirii, opera lui Florin Şandru