Adrian Nae este student la Facultatea de Educaţie Fizică de la Centrul Universitar Pitești, Politehnica București și legitimat la CSM Pitești. Tânărul originar din Mioveni a trecut de la înotul obișnuit la cel în ape înghețate și a obținut performanțe remarcabile într-un timp foarte scurt. L-am contactat pentru a ne povesti despre pasiunea sa, dar și despre provocările acestui sport extrem.
Adrian Nae înoată de la opt ani. Acum are 21, iar de un an jumătate a intrat și în lumea înotului sub 2 grade Celsius. „Am aflat de la o colegă care începuse să înoate în ape înghețate. Mi s-a părut interesant și am vrut să mă desprind un pic de normal și să încerc ceva nou. Am realizat că rezist foarte bine la frig și la îngheț și ușor-ușor am început să înot”, povestește Adrian Nae. Rezultatele au apărut chiar de la prima participare la o competiție internațională, un debut care atestă nu doar munca grea și determinarea, ci și menirea lui în acest sport. În ianuarie 2025, la Campionatul Mondial de Înot în Ape Înghețate din Molveno, Italia, Adrian Nae a obținut o medalie de aur la proba de 50 m bras (32, 12 secunde) și una de bronz la 100 m bras. Are și două recorduri mondiale, la 50 m bras (31, 47 secunde) și la 100 m bras (1 minut și 8, 48 secunde), obținute în februarie 2025 la Campionatul Național de Înot în Ape Înghețate de la București.
Cu toții ne întrebăm ce se simte în primele secunde când intri în apa înghețată și cum reacționează creierul. „Cred că întrebarea cea mai bună e ce nu mai simți atunci când intri și asta spune totul. În momentul în care intru în apă nu mă gândesc la absolut nimic, doar să termin proba, să înot și nu la altceva; îmi las corpul să facă ce știe și să nu îl încurc cu alte gânduri”, ne spune încrezător sportivul.
„Eu l-am studiat pe Wim Hof. E o tehnică de respirație pe care eu am învățat-o și pe care o practic”
Competiția din Italia a fost și cea mai solicitantă, cu tot bagajul emoțional pe care l-a adus. „Cea mai dificilă cursă a fost cea în care am devenit campion mondial, deoarece eram foarte emoționat și entuziasmat să înot finala. Calificat fiind primul, cu primul timp, poate și o presiune, poate și alte gânduri mi-au făcut destul de grea intrarea în probă. Când am ajuns acolo, să înoți o finală mondială din nimic și brusc e destul de copleșitor. A fost cea mai grea cursă, emoțional vorbind”, explică sportivul.
O zi obișnuită de antrenament implică diverse tehnici, dar și studiu aprofundat. Adrian Nae l-a urmărit pe Wim Hof, un cunoscut atlet și speaker motivațional din Olanda, renumit pentru multiplele recorduri mondiale la temperaturi extrem de scăzute. „Eu l-am studiat pe Wim Hof. E o tehnică de respirație pe care eu am învățat-o și pe care o practic. Folosesc și dușurile reci, și băile cu gheață și înainte să înot și după ce înot. Mă ajută să nu mă concentrez la probleme și doar să vizualizez ce am de făcut”.
„Antrenorul meu este domnul profesor Viorel Ciobanu. Mi-a fost și tată, și antrenor, și preparator, și nutriționist”
Tânărul poartă o recunoștință deosebită mentorului său, unul dintre cei mai apreciați tehnicieni din Argeș care a pregătit mulți campioni. „Antrenorul meu este domnul profesor Viorel Ciobanu și cam el mi-a fost și părinte, și tată, și antrenor, și preparator, și nutriționist, și tot ce am vrut. El mereu a fost pentru mine. Oriunde pe mine m-au dus picioarele el a fost cu mine. În sportul de performanță e greu să nu ai o echipă, dar el pentru mine a însemnat una”.
„Primul lucru pe care îl fac după ce mă recuperez: o sun pe mama să îi spun că sunt bine”
Tânărul ne-a confirmat că și pregătirea mentală joacă un rol important, însă i-a fost mereu alături mama sa, de profesie psihoterapeut. „Mama mea este în continuare foarte speriată de gheață. De când am început să înot și până în momentul de față este foarte speriată de înotul în ape înghețate. Nu că nu vrea, îi este frică. Mereu când a trebuit să mă antrenez, ea a venit cu mine, doar să mă vadă, să vadă că ies și, de fiecare dată când îi spun că particip la competiție și ea nu poaste ajunge, e cu sufletul la gură. Primul lucru pe care îl fac după ce mă recuperez: mă duc să o sun pe mama să îi spun că sunt bine, nu neapărat ce am făcut la probă”.
Citește și Harta turismului muscelean a fost completată la Nucşoara cu traseul „Arhitecţii Naturii”
„Încerc să mă pregătesc pentru Campionatele Mondiale din 2027, dar, dacă nu voi primi vreo finanțare, nu am cum să mă susțin singur”
Întrebat dacă e de părere că sporturile de performanță se bucură de suficientă recunoaștere sau atenție în țară, Adrian Nae a explicat că sunt necesare sponsorizări pentru ca sportivii să aibă în continuare performanțe, nefiind de ajuns doar recunoștința publică. „Este posibil, cât și probabil, să pun piciorul un pic înapoi când vine vorba de parcursul meu competițional, pentru că atenția sau recunoștința nu este neapărat un lucru vital în sportul de performanță, cât și un lucru material. Adică eu nu o să pot să mai parcurg competiții, deoarece nu îmi aduce nimic material sportul acesta”.
Tânărul a evidențiat însă pasiunea sa și a colegilor săi care persistă în ciuda riscurilor și a lipsurilor. „Este un sport extrem ca oricare altul, sunt riscuri foarte mari, de la șocuri termice la arsuri. Noi riscăm foarte mult în acea apă, dar avem o pregătire bună și ne pregătim din pură pasiune. Și eu, și echipa lotului României, suntem un grup de pasionați și facem un lucru ca să îl facem bine, și am reprezentat România la cele mai înalte niveluri. Împreună cu mine, avem patru recorduri mondiale. Eu am două, o fată, Oana Sauciuc, și colegul meu, Andrei Enache, care a fost mereu colegul meu de cameră. Noi o facem din pură pasiune, dar n-ar strica să avem și noi o continuitate și să nu ne mai gândim mereu ce o să facem mâine și cum urcăm din nou pe podium, și cum să ne menținem sus. Eu, anul acesta, am făcut un pas în spate din parcursul competițional și am zis că o să încerc să mă pregătesc pentru Campionatele Mondiale din 2027, să îmi apăr titlul, dar, dacă nu voi primi vreo finanțare în acest sens, nu am cum să mă susțin singur”, a mai mărturisit Adrian Nae.
„Când eşti profesor de sport ai nişte copii care vin şi pleacă, când eşti antrenor ai familii care vin şi pleacă”
L-am întrebat pe Adrian Nae și dacă vrea să devină antrenor în viitor, meserie pentru care poartă un respect vădit. „Sigur că, după ce îmi voi lua licența, voi deveni profesor de sport. Însă nu vreau să spun că m-am gândit sută la sută dacă voi vrea să devin antrenor, pentru că știu cât de mult trage domnul nostru antrenor și știu cât de greu este. Bineînțeles, asta este iarăși o pasiune, pentru că să antrenezi cum antrenează domnul meu antrenor este foarte greu, inimaginabil de greu. Nu cred că am mai văzut pe cineva care să facă asta. Eu, dacă voi vrea să fiu antrenor, nu voi vrea să las ștacheta mai jos. Așa că nu m-am gândit încă dacă voi vrea să devin antrenor. Când ești profesor de sport ai niște copii care vin și pleacă, când ești antrenor ai familii care vin și pleacă și mereu trebuie să le oferi tot, 100 plus”.
Citește și Imagini de colecție. Câinii de avalanșă, în formă maximă la reconfirmarea brevetelor
0 Comentarii