Arhitect francez, restaurator și membru corespondent al Academiei Române, André Lecomte du Nouy a fost chemat de Regele Carol I al  României să restaureze o serie de monumente din România și de departe cel mai important edificiu restaurat de arhitect între 1875 și 1880 a fost Mănăstirea de la Curtea de Argeș. De altfel, arhitectul urma să rămână în România până la sfârşitul vieţii, ba chiar, la cererea lui, să fie înmormântat nu departe de biserica din Curtea de Argeş.

Edificiul „Pater Noster” de pe Muntele Măslinilor de la Ierusalim este una dintre marile realizări ale sale

André Lecomte du Nouy (1844-1914) s-a născut pe 7 septembrie la Paris, într-o familie cu tradiţii artistice. Unchiul lui, Hyacinte-André du Nouy (supranumit Dunouy) era pictor şi, între altele, a lucrat la Curtea regală din Napoli timp de doi ani, înainte de a executa, la Paris, decoraţia castelelor Tuilleries, Versailles şi Saint Cloud. În 1859, André Lecomte du Nouy se înscrie, pe 11 noiembrie, la „Ecole Impériale de Dessin et Mathématiques”. Singura indicaţie cunoscută privind activitatea lui şcolară este matricula din registrele şcolii. Cel puţin, din programul stabilimentului putem deduce că el a studiat desenul, sculptura ornemanistă, matematica şi arhitectura. În continuare André Lecomte du Nouy şi-a continuat pregătirea în atelierele a trei reputaţi arhitecţi francezi, între care renumitul Eugene Viollet-le- Duc. De altfel, sub îndrumarea acestuia, André Lecomte du Nouy execută diferite lucrări de restaurare ale unor monumente, între care şi catedrala din Cahors. Tot cu Viollet-le-Duc, André Lecomte du Nouy participă la o expediţie arheologică în Siria şi Palestina în anii 1870-1871. Carnetele de note, ţinute de-a lungul întregii sale cariere, mărturisesc influenţa capitală a profesorului său în ceea ce priveşte metodele de lucru. O operă remarcabilă realizată de André Lecomte du Nouy este edificiul „Pater Noster”, de pe Muntele Măslinilor de la Ierusalim, concepută în stilul italian al monumentelor din Campo Santo de la Pisa în 1868. De altfel, în 1870, arhitectul prezintă nouă desene făcând parte din acest proiect la Salonul din Paris. Tot Viollet-le-Duc îl recomandă pe André Lecomte du Nouy pentru a efectua o misiune arheologică organizată de „Palestinian Exploration Fund” în Ţara Sfântă.

Din comandă în comandă, Lecomte du Nouy urma să rămână în România până la sfârşitul vieţii

În 1874, autorităţile române se adresează lui Viollet-le-Duc pentru a obţine colaborarea acestuia în vederea restaurării Mânăstirii Curtea de Argeş, care urma să devină necropola regilor României. Cum reputatul arhitect francez avea diferite şantiere în curs, el îl recomandă pe cel mai competent dintre elevii lui şi astfel André Lecomte du Nouy se deplasează în România, cu un contract semnat pentru doi ani. În realitate, din comandă în comandă, André Lecomte du Nouy urma să rămână în România până la sfârşitul vieţii, ba chiar, la cererea lui, să fie înmormântat nu departe de biserica din Curtea de Argeş, opera lui capitală. Arhitectul francez a condus în România restaurarea a cinci monumente importante: Curtea de Argeş între 1875-1880, bisericile Trei Ierarhi în 1882 şi Sfântul Nicolae în 1888 la Iaşi, Sfântul Dimitrie în 1889 la Craiova și biserica Mitropoliei din Târgovişte în 1890. Însă, de departe, cea mai cunoscută realizare este necropola regală. Acest monument, reprezentativ pentru arta medievală românească, a devenit un simbol al Ţărilor Române, constituind chiar modelul pavilionului provinciilor danubiene la Expoziţia Universală din Paris, în 1900. Deciziile arhitecturale luate de André Lecomte du Nouy în opera de restaurare a monumentelor din România au făcut obiectul unor nenumărate polemici, chiar din timpul lucrărilor. De manieră generală, ele se încadrează în dezbaterea globală privind principiile care trebuie urmărite în momentul refacerii unor monumente vechi, de cele mai multe ori într-o stare de conservare precară şi care, deseori, au fost „cârpăcite” de-a lungul secolelor.

Mormântul arhitectului se află la Curtea de Argeş în curtea bisericii Flămânzeşti

Mormântul arhitectului Emile André Lecomte du Nouy este declarat monument istoric, fiind înregistrat cu Cod LMI: AG-IV-m-B-13944. Se află în Curtea de Argeș, Str. Eroilor 36, în curtea bisericii Flămânzești. Tendinţele de o influenţă orientalistă, se regăsesc în opera lui André Lecomte du Nouy, care a încercat să creeze, cu mai mult sau mai puţin succes, în funcţie de propria lui percepţie, un stil „post-bizantin românesc”. Realizările lui au meritul de a fi salvat de la ruină, sau chiar de la dispariţie, câteva monumente capitale ale artei româneşti, chiar şi atunci când, de manieră excesivă, el a ales soluţia distrugerii lor şi a reconstrucţiei „ex-nihilo” a acestora. Tot de necontestat este dragostea arhitectului pentru patria lui de adopţie şi mândria de a-şi fi legat numele de opera de salvare a unor monumente. Reproşul principal care i s-a adus se referă în primul rând la decoraţia interioară a bisericii Curtea de Argeş, unde fresca de origine, pictată în 1526 de Dimitrie Zugravu (uneori numit şi Dobromir ot Târgovişte), care se găsea într-o stare de distrugere avansată, a fost înlocuită printr-o pictură modernă, în gustul secolului XIX. Trebuie însă să ţinem seamă de condiţiile care i-au fost impuse, pentru că biserica, devenind necropola regilor României, aceştia trebuiau să fie reprezentaţi în postură de ctitori. Tot în aceeaşi ordine de idei, eliminarea unor pietre funerare istorice de pe solul bisericii, avea ca scop eliberarea spaţiului necesar în vederea instalării viitoarelor morminte ale familiei regale. Trebuie să precizăm că sumele necesare restaurării interioare a monumentului au fost prelevate în totalitate din caseta personală a regelui Carol I.

Biserica familiei Brătianu de la Vila Florica, o altă realizare importantă a arhitectului

André Lecomte du Nouy a vrut să restaureze și Biserica Domnească din Curtea de Argeș, grav deteriorată, demolând-o și reconstruind-o. Locuitorii orașului au contribuit la strângerea unei sume de bani pentru începerea lucrărilor de salvare a bisericii, însă, în final, biserica a fost restaurată după planurile arhitectului român Grigore Cerchez, care a salvat-o de la demolare.  Au fost scoase la lumină frescele de secol XIV, care fuseseră acoperite cu două sau chiar trei straturi de zugrăveli noi. Cu această ocazie, a fost descoperită la baza turlei semnătura zugravului Pantelimon datând din 1827. De reținut, de asemenea, că familia Brătianu i-a comandat, în 1898, lui Emile André Lecomte du Nouy să construiască la Vila Florica o biserică, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, biserică devenită ulterior necropolă de familie. Marius Ionel