Întrebat care ar fi cel mai frumos moment în care a interacționat cu maestrul Mircea Lucescu, fostul portar de legendă al FC Argeșului, Gheorghe Cristian, ne-a dezvăluit: „Sunt multe de spus… Nu cred că aveam treabă ca jucători, mi se pare că atunci când am luat campionatul, el nu mai era la Dinamo… În sfârșit, ca să fiu corect, el m-a readus la echipa națională în 1985. M-a readus la echipa națională. Aveam un turneu cu lotul B al României, care ar fi trebuit să fie făcut undeva prin America Centrală. Dar acolo, fiind probleme cu Hondurasul, cu Haiti, se luptau băieții acolo, aveau războaie între ei și atunci cei de la Ministerul de Externe nu ne-au dat viză. Și atunci au zis, dom’ne, gata, lotul ăsta B pleacă acasă. Lotul A era la București, la 23 August, la hotel.
Eu îmi pregătisem bagajul să plec împreună cu băieții care erau. Și la un moment dat mă strigă cineva din staff-ul tehnic, că nea Mircea vrea să vorbească cu mine. M-am întors, m-am dus și m-a întrebat, «uite, Cristi, care-i treaba, ce vrei, vrei să fii la echipa națională?» Zice, «uite, noi plecăm în cantonament în Poiana Brașov și vreau să te iau și pe tine». Normal că am acceptat fără să stau pe gânduri. Asta a fost o chestie care, pe mine, m-a ajutat pentru că eu veneam după problemele pe care le-am avut cu, știi și tu foarte bine, ratarea calificării din ‘81, de fapt din ‘82, din Spania. Și m-a readus foarte frumos la echipa națională, am plecat în Poiana Brașov, am plecat apoi în turneu în Portugalia. Deci, m-a pus pe linia de plutire și a avut pentru mine și un cuvânt de spus când am plecat eu la Sportul Studențesc. În sensul că eu inițial am vrut să plec la Galați, când venise Costică Rădulescu după mine, și el s-a dus și le-a spus celor de la Federație și Armeanului și la alții, «băi, ce, cum să se ducă Cristi la Galați?». Deci, este al treilea portar al României, al naționalei, cum să se ducă la Galați?”.
„A fost pentru mine un om care mi-a întins o mână. Deci, îi păstrez o amintire frumoasă”
„Și cum ziceam, ideea era cu Sportul. Și atunci am plecat la Sportul, da? Și asta a fost treaba, pentru că el m-a pus încă o dată pe picioare, cum ar veni. Asta a fost o chestie bună pe care am făcut-o… Mai departe, nu ne-am mai interacționat, eram în alte zone, plecase după Revoluție pe unde a plecat. Dar asta a fost… Pentru mine a rămas un om care mi-a întins o mână. Deci, îi păstrez o amintire frumoasă. Plus că împreună cu Răzvan am stat în camere când eram la Sportul. L-am luat în cameră cu mine și am stat câteva meciuri, și amicale, și oficiale. A stat cu mine în cameră. Un băiat foarte bine crescut. Se vedea că este din părinți care sunt ocupați de creșterea bună a copilului. Cam atâta am avut eu cu Mircea. În concluzie, am avut câteva momente importante în cariera mea legată de Mircea Lucescu, și cine nu a avut… Deci, cel mai important moment a fost că m-a întors din drum ca să nu plec acasă. Treaba e că m-a întrebat dacă vreau să revin la echipa națională. Iar eu i-am spus cum să nu vreau să revin la echipa națională. Înțelegi? Și ești al treilea portar al naționalei, mi-a mai spus. Era Silviu Lung și cu Țețe Moraru și îmi zice, «te iau și pe tine al treilea pentru că am nevoie de un portar care să fie acolo în coasta lor». Înțelegi? Ok, după care pe mine m-a luat 3, 4, 5 meciuri de calificare”, ne-a mai spus fostul portar al Argeșului.
„Mircea Lucescu, un băiat inteligent, un băiat deștept, un băiat care a făcut facultatea cum trebuie”
„Mircea Lucescu a fost în primul rând un băiat inteligent, un băiat deștept, un băiat care a făcut facultatea cum trebuie. Majoritatea jucătorilor pe care i-a avut, tot timpul, el i-a crescut și fotbalistic, dar și ca oameni. Pe toți i-a trimis să facă facultate. Înțelegi? Deci majoritatea care erau, inclusiv cei de la Hunedoara, i-a pus să facă facultate. Le-a zis, «bă, fotbalul nu se știe cât ține, dar este bine să aveți o facultate». Și majoritatea au făcut facultăți, profesori de sport, fiecare… Deci, asta este prima calitate, că a știut să pregătească jucătorii și pentru viață. Și pentru ce o să fie după ce se lasă de fotbal. Iar ca fotbalist, era foarte ambițios, foarte dornic. El a jucat mult, până la treizeci și ceva de ani a jucat. El la Hunedoara a tras echipa, trăgea echipa după el și a făcut echipă cu toată pleiada aia de jucători tineri, cu Rednic, cu Klein, cu Gabor. Deci, el a făcut echipa aia care, pe urma, a defilat în campionat. N-au luat campionatul, pentru că n-au putut. Dar au fost acolo, au jucat în cupele europene. Pentru Hunedoara era ceva deosebit. Aprecierea de care acum a avut parte este una corectă și normală, pentru că el a făcut ceva, în general, pentru fotbal. Deci, n-a fost numai un simplu antrenor. A fost antrenor la echipe care au avut performanțe. Și în Italia a avut performanță, și în Turcia a avut performanță, ca să nu mai vorbim de Ucraina, acolo unde a luat tot ce se putea lua. Deci, a fost o recunoaștere a vieții lui, adică o recunoaștere a valorii lui. Așa văd eu lucrurile și foarte multă lume care a venit să-l salute nu face decât să confirme valoarea sa. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a conchis Gheorghe Cristian.
Citește și SuperLiga. FC Argeș – CFR Cluj, vineri, 17 aprilie, de la ora 20.30, în etapa a cincea din play-off
Citește și Emoție pură. Cum a fost primit Răzvan Lucescu de jucătorii lui PAOK Salonic
0 Comentarii