Amalia Matar – inginer, asistentă a primului director francez al Daciei, Manuel Roldan: „Dau exemple de francezi care au «desţelenit» terenul la Dacia”

”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (27)

Cristina Rousseau: Stimată Amalia Matar, de ce, cum și când ai venit în „Dacia”? Există o întâmplare anume care îți amintește de prima zi în această uzină?

Amalia Matar: Da, veneam de la București, după vreo cinci ani petrecuți într-o altă multinațională care activa în domeniul construcțiilor. O prietenă îmi dăduse un ziar în care era un anunț pentru un post care îmi corespundea; nu era precizat orașul. Am aplicat, am trecut de câteva interviuri și am obținut postul. Urma să lucrez direct cu dl. Manuel Roldan, noul Director Industrial al Daciei după achiziționarea uzinei de către Renault.
Prima zi a fost, cred, un 17 aprilie… O zi frumoasă, de primăvară, cu copaci înfloriți, soare îndrăzneț și cu o mare curiozitate în inima mea… Din păcate, ce m-a izbit de la prima vedere a fost culoarea ,,gri’’ a uzinei și privirile oarecum speriate ale oamenilor simpli.
Voi reține, de asemenea, primirea pe care mi-au făcut-o domnii Oprea și Coman, turul de uzină pe care l-am început încă de a doua zi la recomandarea d-lui Roldan, mesele la cantină, la Protocol, lambriurile din sălile de masă… umorul mixt franco-românesc practicat de ambele părţi.
Vor rămâne gravate în inima mea calitatea discuțiilor cu dl. Roldan și elitismul dânsului… O plăcere intelectuală, o alifie de pus pe orice rană ,,sufletească”. Și chiar aveam nevoie de asta, fiind într-o perioadă în care voiam să mă regăsesc și să nu mai trag după mine anumite tinichele.

Cristina Rousseau: Ca asistentă a domnului Roldan, i-ai cunoscut destul de bine pe francezi. Nu îți cer să-i enumeri pe toți, doar pe cei care au amprentat, mai mult sau mai puțin, personalitatea ta și care au pus bazele schimbării la Dacia.

Amalia Matar: Nu îi voi enumera pe toți directorii din acea perioadă, dar fiecare dintre ei și-a pus puțin amprenta pe personalitatea mea și am amintiri cu fiecare dintre ei. Pentru mine, expatriații Daciei înseamnă: Manuel Roldan, Christian Estève, Daniel Debrosse, Gerard Moulin, Alain Barbier, Jean-Luc Wacheux, Mr. Goron, Alain Cassart, Patrick Thomas, François Blanc, Mr Aimé, JC Esnault, Michel Bernard, Catherine Esnault, Laurent Bernard, Laurence Bernard, Michel Pierre, Philippe Salvi… și în mod sigur i-am uitat pe câțiva. Ei sunt cei care au pus bazele schimbării la Dacia, ei sunt cei care au ,,desțelenit” terenul.

Citește și Ion Panduru: ,,Un inginer stagiar avea leafa aproape ca un muncitor necalificat’’

Citește și Marilena Babici, cumpărător în proiectul ,,Logan’’: ,,Nouă, românilor, ne place să fim mai catolici decât Papa’’