Web Analytics

„Am tratat sau operat 61 de bolnavi în 24 de ore”

de | 19.01.2017 13:38 | Actualitate, Dezvăluiri

6 FelixSarboiu

# Se destăinuie Felix Sârboiu, medicul care a pus bazele compartimentului de chirurgie vasculară de la Spitalul Judeţean

Din vara anului 2016, Spitalul Județean din Piteşti are un nou compartiment – cel de chirurgie vasculară – o realizare care face ca bolnavii cu afecţiuni vasculare, în special arteriale periferice, din Argeş şi judeţele limitrofe, să nu mai fie nevoiţi să parcurgă sute de kilometri până în centrele universitare pentru a se opera.

O realizare pe care actualii şi viitorii pacienţi i-o datorează medicului Felix Sârboiu, argeșean „aclimatizat”, cum îi place să-și spună, născut la Satu-Mare şi școlit, în anii preuniversitari, la Colegiul Național (pe atunci, liceul) Dinicu Golescu din Câmpulung, specialistul care a pus bazele acestui compartiment unde a realizat o lungă serie de intervenții chirurgicale în premieră pentru medicina argeșeană și pe unde au trecut deja câteva sute de pacienţi. Cine este doctorul Felix Sârboiu? În primul rând, un medic cu adevărat devotat meseriei,  despre care pacienții și aparținătorii încă mai spun „n-am crezut că mai există așa ceva” și care a ajuns la recordul personal de a trata sau opera 61 de bolnavi în 24 de ore. Mai exact, 24 de ore consecutive în care n-a mai reuşit să plece din spital. Iar asta nu doar o dată.

La nicio lună de la deschiderea noului compartiment, doctorul Felix Sârboiu efectua la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, prima din operaţiile făcute în premieră în Argeş. Este vorba despre o intervenţie chirurgicală laborioasă, de anvergură, care a durat cinci ore, în care unui pacient în vârstă de 78 de ani i s-a aplicat o proteză arterială în care au fost implantate ambele artere femurale. Pare mult, însă medicul-erou de la Piteşti poate şi mai mult! A dovedit-o la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, acolo unde a profesat înaintea venirii sale la Piteşti, în 2012. „După ce, dimineaţa, la ora 4.00 fusesem solicitat pentru un pacient înjunghiat, cu plagă hepatică şi plagă cardiacă, pe care l-am și operat și care a ieșit cu bine din sala de operaţie, am intrat într-o intervenţie chirurgicală de By-pass femuro-popliteu distal care a durat 11 ore. Asta, pentru că la finalul primelor şase ore inițiale, când credeam că am terminat intervenția, am constat că by-pass-ul s-a defuncţionalizat în timp. A trebuit să-l redeschidem, ca să-l refacem şi am realizat un by-pass compozit. În cele din urmă, a fost o reușită, pentru că și la ora actuală, omul  merge în două picioare”, povestește, pentru Jurnal de Argeș, medicul Felix Sârboiu.

„Cea mai vârstnică pacientă a mea avea 101 ani”

De când a ales să facă medicină, a știut că profesia îi va ocupa aproape tot timpul. Chiar asta s-a întâmplat, cu sacrificii personle imense în plan familial, acolo unde soția și cei doi copii ai săi l-au avut și-l au alături mai puțin decât pacienții. „În momentul în care lucrezi în medicină, domeniul ăsta te consumă fizic. Acasă nu mai ai aceeași răbdare ca un om care lucrează opt ore, care chiar dacă, poate, mai are nevoie de două ore pentru odihnă, restul timpului îl alocă familiei. Eu, din păcate, nu am reușit să fac acest lucru și am devenit exact ce nu mi-am dorit să fiu: tătic de week-end. Este o profesie vocațională, iar dacă nu simți că ai vocație pentru ea, mai bine n-o faci!”, spune omul și medicul Felix Sârboiu.
Chiar dacă de multe ori a trăit frustrarea de a nu putea să dilate timpul ca să-l împartă echitabil între carieră și cei dragi, s-a consolat cu satisfacțiile profesionale, cu zâmbetul și mulțumirile celor cărora le-a salvat viața sau pe cineva drag. „Cea mai vârstnică pacientă a mea a avut 101 ani. A venit cu ischemie de membru superior şi a plecat acasă vie (eram, atunci, la Bucureşti). Am avut, de asemenea, o pacientă de 96 de ani, care a venit cu aceeaşi problemă ca cea de 101 ani: inima îi bătea neregulat și forma cheaguri. Unul dintre alea ajunsese în picior. Venise în timp util. Am operat-o, însă în momentul în care am vrut să închid artera, au apărut probleme, nu se mai putea închide… Am reuşit să-i reconstruiesc peretele arterial cu o bucată de venă… Totul se întâmpla în 2010, înainte să plec de la Floreasca. În fiecare an, de Revelion, fiica dumneaei, care la rândul ei avea o vârstă respectabilă, îmi trimitea câte un mesaj în care îmi mulţumea că mama ei încă mai trăieşte. Ultimul mesaj l-am  primit în 2015”, povestește chirurgul.

„E ca un fel de masochism”

Din păcate, în meseria pe care o practică, oamenii mai și mor, iar ceea ce-l doare cel mai tare pe medicul Felix Sârboiu este faptul că, în lipsa unei culturi medicale, pacienți cu reale șanse de vindecare își sabotează singuri sănătatea, așteptând apoi minuni imposibile de la cei în mâinile cărora își pun viața. „În momentul în care un pacient a fost supus unei agresiuni operatorii de câteva ore, dacă el, acasă, nu respectă regimul de odihnă, regimul hidric recomandate sau vine ulterior și spune că n-a luat un medicament pentru că n-a înțeles cum, fără ca măcar să meargă la medicul de familie, e ca un fel de masochism. Știți cum se spune: «fiecare pasăre pe limba ei piere!».. Sunt pacienţi care nu au venit la timp la reevaluări, ci numai în momentul în care situația a devenit critică, iar dezechilibrele au fost atât de importante, încât, în ciuda eforturilor noastre, n-au putut fi recuperați”, mai spune Felix Sârboiu.

„Pe fruntea mea nu scrie Dumnezeu”

Iar pentru ca pacientul să conștientizeze importanța complianței, a adeziunii la tratamentul și regimul prescris de medic, e nevoie, în opinia renumitului medic, de o schimbare a legislației care guvernează această sferă, în sensul amendării ei. „Pe fruntea mea nu scrie Dumnezeu. Eu sunt doar un om, ca toți oamenii. Eu nu fac minuni, eu îmi fac treaba. Există un dicton biblic: «Medicul tratează, Dumnezeu vindecă» și un altul care spune «Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta». Eu, medic, fac spre tine, pacient, nenumărați pași. Dar aștept ca și tu să vii în întâmpinarea a ceea ce-ți spun eu, în folosul tău, evident, nu în folosul meu. În lipsa unei legislații corespunzătoare, care să ne asigure și din acest punct de vedere, un oarecare control al pacientului după externare, noi suntem obligați să reluăm activitatea nu din punctul în care am lăsat-o, nici măcar din punctul în care a fost pacientul la prima prezentare, ci dintr-o poziție  mult mai gravă. În aceste condiții, noi ar trebui să aliniem această legislație la cea europeană, astfel încât, în momentul în care pacientul nu se pliază pe regimul igienico-dietetic, de tratament și de controale periodice prescrise de noi, în momentul următor, el poate să vină la control, dar să plătească din buzunar tot ce urmează. Și atunci ar veni la control, și-ar face analizele la timp, vizitele medicale obligatorii, atât la medicul de familie, cât și la medicul specialist în ambulatoriul de specialitate, am ști toate problemele din timp și, automat, cheltuielile pe pacient ar scădea exponențial”, mai spune dr. Felix Sârboiu.  

„Medicina n-am făcut-o ca să tratez pacienții altei țări”

Chiar dacă vrea un sistem medical occidental, nu și-a dorit niciodată să plece din țară, în ciuda generoaselor oferte care i s-au făcut. „Performanță se poate face oriunde. Pentru că medicina este o profesie vocațională. Dacă n-ai așa ceva, n-ai ce căuta în medicină. M-a tentat, m-a bătut gândul să plec, dar vă spun că dacă m-aș duce, aș face-o strict pentru câteva luni, ca să învăț ceva nou, după care aș veni să aplic aici. Eu medicina n-am făcut-o ca să tratez pacienții altei țări. Medicina am făcut-o pentru oamenii mei, între care am crescut și între care mă simt bine. Nu este însă nimic condamnabil în faptul că unii medici aleg să profeseze în străinătate. Jurământul lui Hipocrate nu este un jurământ de asceză. Fiecare dintre noi trebuie să ne gândim, în primul rând, și la familia noastră, și la ce putem să le oferim copiilor noștri, cât timp putem să le oferim celor dragi din timpul pe care-l avem”, mai spune medicul piteștean.

„Ca să poţi simţi căldura oamenilor trebuie să-i ţii aproape”

La fel ca în cazul multor alți medici devotați, experiența i-a demonstrat lui Felix Sârboiu că e dificil să te împarți între pacienții la care, inevitabil, ajungi să ții, și oamenii dragi de acasă. „Tatăl meu a fost militar, ceea ce i-a adus și ne-a adus, de asemenea, multiple dezavantaje – pentru că și el a fost tot un fel de comis-voiajor pe acasă. Am învățat de la el un lucru important: ca să poţi simţi căldura oamenilor, trebuie să-i ţii aproape”, mai spune dr. Felix Sârboiu.

„Medicina este un domeniu în care reticenţa este foarte mare”

A încercat să-și facă, în noul compartiment de la Spitalul Județean, o a doua familie. „Încercăm să facem în aşa fel încât să ne simţim bine, în măsura posibilităţilor. De asta am investit şi sufleteşte şi material, cât s-a putut în a realiza un vis care capătă contur. Spitalul și-a început activitatea pe acest domeniu cu dl doctor Claudiu Gh. Chivu, care a venit aici în 2008, a primit un compartiment de cinci paturi în cadrul secției Chirugie 1. Ulterior, fiind doi, am început să ne extindem activitatea, să extindem paleta de adresabilitate. Consiliu Județean a fost cel care, practic, a iniţiat dezvoltarea acestui proiect pe vremea d-lui preşedinte Nicolescu. Ulterior, dl Tecău ne-a mai sprijinit puțin, cât a putut, dar acum, dl doctor Manu are ca profesiune de credinţă reaşezarea medicinei argeşene la locul de cinste pe care-l merită. Chiar era nevoie de aşa ceva. Echipa managerială de până acum a făcut tot posibilul ca acest compartiment să funcţioneze – vorbesc de dl doctor Vasilescu, de dl doctor Olariu şi de dl doctor Stoiculescu, care au depus o muncă asiduă. Au apărut nenumărate întrebări la care am răspuns împreună. M-au solicitat, m-au cooptat în echipa care urma să dea Ministerului Sănătăţii răspunsurile cerute pentru că a existat o inerţie foarte mare la minister: dar de ce vreţi 13 şi nu 10 paturi? Medicina este un domeniu în care reticenţa este foarte mare”, mai spune Felix Sârboiu.

„Spitalul Judeţean n-are o imagine tocmai bună la nivel de Bucureşti”

Iar când vorbește de reticență, se referă la felul în care Spitalul Județean este văzut dinspre Capitală. „Reticenţă, pentru că acest spital (n.red. – Spitalul Județean Argeș) n-are o imagine tocmai bună la nivel de Bucureşti. Eu când am venit aici, am găsit un dicton printre argeşeni: «cel mai bun doctor de la Pitești este acceleratul de București». Iar eu am venit aici cu ideea de a mă alătura celor care deja încercau să schimbe această nedreptate, pentru că se făceau deja eforturi pentru a demonstra că medicii la Pitești, indiferent la ce specialitate ne uităm, sunt medici foarte buni. E adevărat că au fost situaţii neplăcute în trecutul îndepărtat, însă lucrurile s-au îmbunătăţit semnificativ în acest spital”, mai spune doctorul.
Noul compartiment a luat fiinţă în moment în care spitalul făcea un efort financiar deosebit pentru a se alinia la parametrii necesari acreditării. „Noi trebuia să fim cuprinşi în aceşti parametri. Am zis: «hai să punem umărul pentru că aici trăim, aici muncim, aici ne petrecem mai mult timp decât acasă, în famile, iar atunci, normal este să ajutăm şi noi, nu numai să aşteptăm de la spital să facă totul pentru noi». În momentul respectiv, situaţia financiară a spitalului era dificilă. Am căutat oameni care să ne ajute. Am găsit doar doi sponsori care m-au ajutat (deşi era vorba de sume modice) ca să pun la punct acest compartiment. Unul din ei este un pacient şi prieten din Govora și care are aici o firmă de construcţii, iar celălat este moroşan de-al meu, şi el argeşean «aclimatizat», care are firmă de construcţii în Piteşti. Pentru restul, eu şi colegii mei am mai pus din buzunar, iar apoi a intervenit conducerea spitalului, în momentul în care am solicitat ajutor, pentru că, aşa cum se spune, «copilul care nu plânge, nu primeşte ţâţă». Eu sunt obișnuit ca prima dată să arăt ce pot și abia apoi să cer, fiindcă aşa mi se pare normal”, mai spune doctorul Felix Sârboiu.

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

2 Comentarii

  1. Am simtit nevoia dupa acest articoli sa asez cateva randuri pt aceasta persoana minunata care exista in Romania. Doctoru felix sarboiu un adevarat model nu doar un medic care isi iubeste cu desavarsire profesia ci un om in adevaratul sens al cu anului. E frumos sa vezi ca intro societate ca a noastra exista inca persoane ca dumneavoastra care pun inainte de toate pasiunea pt cea c’è faceti renuntand la propria familie. E frumos sa stim stim ca intrun system sanitar bolnav al romaniei exista oameni ca dpt care valoreaza si viata unui batran la 78 de ani. Va doresc sanatatea si mi de satisfactii professionale. Multumiri pt un pacient tratat saman gheorghe semnat Loredana

  2. Da ai mulțumim domnului doctor Felix este un om de milioane