Reamintim că generalul cu patru stele Silviu Predoiu este cel mai longeviv director operativ SIE și de 5 ori director interimar, cu un mandat total de 13 ani.
Mărturisiri:
M-am născut în București, în august 1958. Sunt tată, bunic, soț. Mă uit în ochii lui Andu, nepotul meu, și știu că am obligația, pentru el și pentru toți copiii României, de a face tot ce-mi stă în putință ca ei să trăiască într-o țară în care să aibă toate condițiile, toate oportunitățile, toate șansele de a crește frumos și de a-și împlini potențialul. O țară de care să fim mândri și din care ei să nu mai dorească să plece. Sunt geolog, absolvent al Facultății de Geologie-Geografie a Universității din București, și am fost aproape 30 ani ofițer de informații externe, spion.
Am efectuat misiuni externe, am lucrat pe cele mai provocatoare și interesante linii de muncă – contraspionaj extern, combaterea criminalității organizate, antiterorism, protecție internă. M-am bucurat de fiecare clipă în care am fost spion – și atunci când eram pe teren, în cine știe ce țară străină, și la birou, scriind rapoarte, și ca lucrător, și ca șef, și când a fost frumos, și când a fost al naibii de greu și de riscant.
Trecerea în rezervă a însemnat și recăpătarea dreptului de a-mi exercita o serie de drepturi și libertăți fundamentale interzise pe perioada activității, printre care și cel de activism politic. După o scurtă perioadă în care am fost membru al unui partid, unde am înțeles mai ales cum nu ar trebui să se facă politică, am înființat alături de câțiva colegi animați de aceleași principii și valori Asociația „România implică-te” și ulterior Partidul Liga Acțiunii Naționale (PLAN).
Avem nevoie, mai mult ca niciodată în ultimii 30 de ani, nu doar de un președinte, ci de acel Președinte cu o viziune curajoasă, de Președintele care ne poate inspira, care ne poate motiva, care știe ce poate și vrea, care ne poate conduce către acea Românie pe care să o respectăm și iubim pentru că așa simțim, iar nu pentru că așa ne cer ei, cei care au distrus-o. Un Președinte care să aibă curajul să vrea pentru toți românii o Românie a bunăstării, o Românie puternică și respectată, o Românie lider în Uniunea Europeană, o țară în care românii plecați să revină pentru că vor, nu pentru că îi chemăm noi.
Dle General, în opinia dvs, cum a decurs precampania și cum apreciați că se desfășoară campania electorală?
– Nu sunt semne de schimbări semnificative, deși sloganul zilei, atât pentru autoritățile responsabile de organizarea și monitorizarea procesului electoral, cât și pentru mass media este “am înțeles ce au vrut să ne transmită alegătorii în noiembrie prin votul lor”. Sunt iarăși segregări între „candidații principali” și ceilalţi, din nou CNA se face că nu vede acest fapt, sunt prețuri prohibitive pentru prezența în studiouri, prețuri pe care și le permit doar cei ce plătesc cu banii altora, sunt în continuare sondaje de opinie manipulatoare iar lista poate continua.
Altfel, strict în ceea ce mă privește, precampania, ca și campania, înseamnă muncă, înseamnă deplasări în teritoriu, înseamnă întâlniri cu alegătorii, înseamnă dezbateri, înseamnă asumare și implicare. Adică exact ceea ce mă angajez să ofer românilor și după alegeri.
Se conturează cumva o colaborare viitoare cu vreunul sau cu mai mulți dintre contracandidați?
– Nu resping aprioric nicio colaborare, atât timp cât are ca obiectiv interesul național. Evident însă că extrem de importante în demararea unui program comun sunt credibilitatea interlocutorului, pertinența proiectului propus și parametrii cooperării. Când vorbim despre interesul național, orgoliile, simpatiile sau antipatiile personale sunt irelevante. Ceea ce contează, alături de obiectivul propus, sunt sinceritatea, compatibilitatea și expertiza actorilor implicați, în raport cu rolurile convenite.
Există vreo asemănare, d.p.d.v. al legislației europene între oprirea candidaturii dnei Marine Le Pen în Franța și Călin Georgescu în România? Dar din p.d.v. al SUA?
– Nu, fără a fi un specialist în domeniu, strict din documentarea personală, nu regăsesc nicio similitudine, nici între acuzații și nici între motivări/explicații ale instanțelor. Asemănările pe care le vedem, evident căutându-le, sunt cel mult din punct de vedere al implicațiilor asupra viitorului politic imediat al persoanelor în cauză. Să nu uităm însă că în Franța există și alte cazuri similare, cum ar fi sentința privind acuzația de corupție și trafic de influență din 2021 vizându-l pe Nicolas Sarkozy. Atunci nimeni nu a vorbit de procese politice. Referitor la poziții ale administrației Trump, având în vedere experiențele personale relativ recente ale președintelui SUA în confruntările cu justiția, precum și tensiunile fără precedent în relația transatlantică, pot fi de înțeles, dar nu și cu adevărat relevante.
Există posibilitatea ca SUA să nu recunoască rezultatul alegerilor din România?
– Nu, nu văd nicio asemenea posibilitate dar, sincer vorbind, dacă m-ați fi întrebat în urmă cu 5 luni ce cred despre posibilitatea ca SUA să revendice Groenlanda, v-aș fi dat hotărât același răspuns. Așa că poate ar trebui să ne limităm cu abordarea anticipativă a reacțiilor externe la rezultatul alegerilor noastre la UE, singurul relevant pentru noi, iar aici răspunsul este cu certitudine negativ, nu există posibilitatea ca acesta să nu fie recunoscut, indiferent de câștigător.
0 Comentarii