Reamintim că generalul cu patru stele Silviu Predoiu este cel mai longeviv director operativ SIE și de 5 ori director interimar, cu un mandat total de 13 ani.
Mărturisiri:
M-am născut în București, în august 1958. Sunt tată, bunic, soț. Mă uit în ochii lui Andu, nepotul meu, și știu că am obligația, pentru el și pentru toți copiii României, de a face tot ce-mi stă în putință ca ei să trăiască într-o țară în care să aibă toate condițiile, toate oportunitățile, toate șansele de a crește frumos și de a-și împlini potențialul. O țară de care să fim mândri și din care ei să nu mai dorească să plece. Sunt geolog, absolvent al Facultății de Geologie-Geografie a Universității din București, și am fost aproape 30 ani ofițer de informații externe, spion.
Am efectuat misiuni externe, am lucrat pe cele mai provocatoare și interesante linii de muncă – contraspionaj extern, combaterea criminalității organizate, antiterorism, protecție internă. M-am bucurat de fiecare clipă în care am fost spion – și atunci când eram pe teren, în cine știe ce țară străină, și la birou, scriind rapoarte, și ca lucrător, și ca șef, și când a fost frumos, și când a fost al naibii de greu și de riscant.
Trecerea în rezervă a însemnat și recăpătarea dreptului de a-mi exercita o serie de drepturi și libertăți fundamentale interzise pe perioada activității, printre care și cel de activism politic. După o scurtă perioadă în care am fost membru al unui partid, unde am înțeles mai ales cum nu ar trebui să se facă politică, am înființat alături de câțiva colegi animați de aceleași principii și valori Asociația „România implică-te” și ulterior Partidul Liga Acțiunii Naționale (PLAN).
Avem nevoie, mai mult ca niciodată în ultimii 30 de ani, nu doar de un președinte, ci de acel Președinte cu o viziune curajoasă, de Președintele care ne poate inspira, care ne poate motiva, care știe ce poate și vrea, care ne poate conduce către acea Românie pe care să o respectăm și iubim pentru că așa simțim, iar nu pentru că așa ne cer ei, cei care au distrus-o.
Un Președinte care să aibă curajul să vrea pentru toți românii o Românie a bunăstării, o Românie puternică și respectată, o Românie lider în Uniunea Europeană, o țară în care românii plecați să revină pentru că vor, nu pentru că îi chemăm noi.
Dle general, vă rugăm să spuneți câteva obiective personale în cazul câștigării alegerilor prezidențiale.
– Obiectivele pe care le urmăresc sunt subordonate viziunii mele pentru România, respectiv ca prin exploatarea cu înțelepciune a resurselor de care dispunem și cu un PLAN bine întocmit, să aducem România între primele zece țări europene în cel mult un deceniu, cu un prim termen de cinci ani pentru dobândirea statutului de lider regional. Doar asemenea obiective, ambițioase și curajoase, dar realiste, pot mobiliza din nou națiunea noastră într-un efort coordonat de redobândire a demnității și recunoașterii pe care o merităm. Nu putem însă avea asemenea așteptări fără a aduce foarte rapid corecții importante sistemelor de educație și sănătate, a celui de securitate națională, a celui de justiție, dar nu numai. Toate acestea vor fi promovate cu perseverență și eficiență, valorificând judicios toate instrumentele aflate la dispoziția președintelui, multe ignorate inițial din neștiință iar apoi din comoditate, de administrația Iohannis în toți cei zece ani de mandat.
„Sondajele de opinie sunt încă instrumente de manipulare iar nu de informare”
Ce opinie aveți în legătură cu sondajele de opinie care apar? Dar în legătură cu sondajele din campania de la sfârșitul anului trecut, la prezidențiale?
– Din păcate sondajele de opinie sunt încă instrumente de manipulare iar nu de informare. Altfel cum poți explica diferențele semnificative în rezultate (atât ca ordine a candidaților cât și ca procente) pentru sondaje desfășurate concomitent și, evident, pe aceeași populație? Până la urmă este o afacere, iar beneficiarul primește ceea ce plătește.
La fel a fost cazul și cu sondajele de la alegerile anulate, iar cea mai bună dovadă au reprezentat-o rezultatele votului. De fapt, eu am atenționat ori de câte ori am avut ocazia asupra caracterului înșelător, părtinitor și manipulator al rezulatelor comunicate publicului.
Vă amintiţi că și atunci, deși erau 14 candidați înscriși, unii anunțându-și, ca și mine, cu luni multe în avans candidatura, doar câțiva, aceiași – toți pierzători în competiție, erau prezenți în sondaje. Ca urmare, televiziunile “importante” îi invitau doar pe aceștia, invocând sondajele, iar casele de sondaj îi “prindeau” doar pe aceiași în măsurători, invocând prezența lor constantă în media “main stream”.
În realitate era un complot al dezinformării alegătorilor, promovat, culmea, chiar pe banii lor, prin milioanele de euro primite de la buget de partidele parlamentare.
Dle general, în opinia dvs este legitim amestecul instituțiilor statului în problema libertății de exprimare? Ca exemplu, cazurile CNA – Bănescu, Marius Tucă – BEC…
– Libertatea de exprimare reprezintă un drept fundamental consacrat ca atare în Constituție, care garantează explicit exprimarea neîngrădită a gândurilor, opiniilor sau a credinţelor prin viu grai, prin scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare în public.
Este de înțeles însă că libertatea de exprimare nu poate fi absolută, autoritățile statului având, inclusiv în interpretarea CEDO, posibilitatea de a o supune unor restricții, dar o asemenea acțiune reprezintă o măsură excepțională ce poate fi luată doar în situații deosebite, bine documentate și în interesul securității naționale, al integrității teritoriale sau al siguranței publice, pentru prevenirea divulgării de informații primite protejate de lege sau alte cazuri de natură a genera amenințări deosebit de grave.
Ceea ce s-a întâmplat la noi în timpul pandemiei, când opiniile ce puneau la îndoială eficiența vaccinurilor erau suprimate, sau graba cu care cei care vorbeau, în urmă nu cu mult timp, despre nevoia unei încetări cât mai rapide, pe căi diplomatice, a conflictului din Ucraina, erau etichetați drept pro-ruși, dar și mai recenta eliminare a comentariului jurnalistului Marius Tucă de pe un canal online propriu, reprezintă abuzuri ce nu pot fi justificate de nimic altceva decât de incompetență, autoritarism și teama că momentul adevărului se apropie.
Nu cumva reglementarea excesivă a comportamentului electoral al candidaților mai mult încurcă decât ajută? Și oare nu sunt create astfel posibilități multiple de intervenție/abuz ale instituțiilor statului?
– Da, cu certitudine. Pentru a arăta că totuși se preocupă să prevină noi derapaje care să afecteze corectitudinea procesului electoral, autoritățile au generat o serie de reglementări vizând orice material scris, clipurile audio și video destinate promovării electorale născute din logica cel puțin îndoielnică a lui „hai să facem totul cât mai dificil, astfel încât să fie cât mai complicat pentru candidați și cât mai comod pentru noi”.
Însă nu supra-reglementarea, nu complicațiile birocratice artificiale reprezintă soluția problemei ci competența și implicarea celor responsabili de corectitudinea alegerilor. Și dacă tot vorbim despre asta, revin la propunerea mea anterioară. De ce nu activăm camerele video din toate secțiile de votare și găsind astfel o posibilitate ca publicul, chiar și în schimbul unei taxe, să le poată accesa și astfel să participe, virtual, la procesul de numărare a voturilor? Singurii afectați ar fi cei care vor să fure. Știți pe cineva?
Citește și Alegeri prezidențiale 2025. Campania electorală a început
0 Comentarii