Este un fapt aproape normal ca în perioade confuze, de criză, mișcările de extremă dreapta să se activeze pe eșichierul politic și așa destul de fragil ce caracterizează viața politică de la noi. Nu stă în sarcina mea să analizez aceste evoluții de ultimă oră, dar nu pot să nu observ revenirea în prima scenă a atacurilor josnice, lipsite de cele mai elementare norme de bun-simț la adresa unor personalități publice de unanimă recunoaștere. V-ați dat seama că mă refer la atacurile la adresa maestrului Tudor Gheorghe. S-au scris multe luări de poziție în apărarea marelui artist, încât vreau să dezvolt tema din perspectivă istorică. Astfel vom vedea că un moment oarecum asemănător a avut loc cu mulți ani în urmă, mai precis în anul 1938, când, Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, l-a atacat în presa vremii pe marele istoric Nicolae Iorga la modul cel mai jignitor cu putință. Acest fapt a creat o avalanșă de evenimente cu consecințe extrem de grave pentru perioada care a urmat.
Înainte de venirea regelui Carol al II-lea pe tronul României, Mişcarea Legionară cunoscuse o puternică ascensiune. Asasinarea lui I.G. Duca, chiar dacă dusese la dizolvarea Gărzii de Fier, nu-i demobilizase pe fruntaşii legionari. Astfel, la 20 martie 1935, Corneliu Zelea Codreanu a înfiinţat un nou partid, Totul pentru Ţară, avându-l ca preşedinte pe generalul Gh. Cantacuzino-Grănicerul. Carenţele regimului democratic şi atragerea unor intelectuali renumiţi (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Radu Gyr) au făcut ca prestigiul legionarilor să crească rapid. O viaţă austeră, în contradicţie cu lipsa de moralitate a clasei politice, „salvarea românismului”, misticismul ortodox i-au adus în prim-plan pe legionari. Nici măcar asasinarea bestială a unui fost colaborator apropiat al Căpitanului, Mihai Stelescu, nu a fost un semnal de alarmă suficient de puternic în sensul că lupul îşi schimbase doar părul. Acest fapt l-a determinat pe însuşi Carol al II-lea să încerce, la începutul domniei, o apropiere de legionari. Numai prezenţa în apropierea sa a unor duşmani notorii ai legionarilor (Nicolae Iorga, Armand Călinescu, Gheorghe Tătărăscu) a făcut să devină, în scurt timp, principalul lor adversar.
Alegerile parlamentare din toamna anului 1937 au marcat un succes important al Gărzii de Fier, care a obţinut al treilea procent. Acest succes a dat un avânt deosebit liderilor legionari, aceştia elaborând Constituţia României legionare, au înfiinţat „şcoli” de primari şi prefecţi legionari şi Corpul militar „Moţa-Marin”, dând impresia că se pregătesc să preia puterea.
Aceste realităţi i-au obligat pe suveran şi clasa politică democratică să treacă la măsuri făţişe împotriva legionarilor. Un prin pas a fost făcut prin promulgarea noii Constituţii, la 27 februarie 1938. Noua Constituţie avea unele prevederi care, în mod cert, erau îndreptate împotriva legionarilor: introducerea pedepsei cu moartea pentru atentate împotriva demnitarilor statului, interdicţia propagandei politice în lăcaşurile de cult, ridicarea dreptului de vot pentru Adunarea Deputaţilor de la 21 de ani la 30 de ani etc.
Dizolvarea partidelor politice, la 30 martie 1938, prin decret regal, a pus Mişcarea Legionară într-o situaţie foarte grea. Codreanu a înţeles situaţia creată şi nu a opus rezistenţă la măsurile luate de rege, declarând, încă din 21 februarie 1938 că partidul Totul pentru Ţară „nu mai există”.
Cu toate acestea, Carol al II-lea şi colaboratorii săi, în special Armand Călinescu, erau ferm hotărâţi să distrugă Garda de Fier şi să-l scoată de pe scena politică pe Corneliu Zelea Codreanu. În urma conflictului „publicistic” avut cu Nicolae Iorga, autorităţile au considerat că a sosit momentul să treacă la acţiuni deschise, arestându-l pe Căpitan. La 16 aprilie a fost condamnat la 6 luni închisoare „pentru ultraj adus unui ministru în exerciţiul funcţiunii”. Ulterior, în urma percheziţiilor ordonate de Armand Călinescu la sediile Gărzii de Fier au fost găsite documente care dovedeau că Garda se pregătea să dea o lovitură de stat. În urma acestora, Codreanu a fost rejudecat şi condamnat la 10 ani de muncă silnică şi 6 ani degradare civică. După vizitele efectuate în toamna anului 1938 la Londra şi Paris, dar mai ales după întrevederea avută cu Hitler la 21 noiembrie 1938, Carol al II-lea a înţeles că trebuie să termine cu Mișcarea Legionară. Profitând de via emoţie produsă de asasinarea de către legionari a rectorului Universităţii din Cluj, profesorul Florian Ştefănescu-Goangă, regele i-a ordonat lui Armand Călinescu să-i omoare pe Corneliu Zelea Codreanu şi pe Nicadorii şi Decemvirii (asasinii lui I.G. Duca şi ai lui Mihai Stelescu) aflaţi în închisoare la Râmnicu Sărat. Sub pretextul unei tentative de evadare, Codreanu şi cei 12 lideri legionari au fost strangulaţi. În comunicatul oficial s-a precizat că au fost împuşcaţi în timp ce încercau să evadeze.
Prof. dr. Cornel Carp
0 Comentarii