# Unii zic că nu are dreptul, alţii că fuge de răspundere, el că aşa e mai bine. Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş (ISJ), instituţia în care se întoarce ceasul pentru şcoala argeşeană, este de multe ori protagonista unor situaţi demne de „Dosarele X”. A fost mai întâi declaraţia de avere a „generalului” Gabriel Bratu sau mai bine zis lipsa acestei declaraţii de pe pagina de internet a ISJ într-o flagrantă contradicţie cu litera legii. După numeroase articole de presă şi speculaţii despre averea văzută şi nevăzută a lui „number one” (că tot e uzitată expresia în PDL) de la Învăţământ declaraţia cu pricina a fost într-un târziu publicată şi odată cu ea şi parcul auto la vedere al familiei Bratu: Phaetonul domnului, Golful doamnei şi Tiguanul fiului. O altă necunoscută a ISJ este CV-ul şefului, singurul care lipseşte de pe site-ul instituţiei, chestiune cel puţin bizară pentru că nu credem că omului ar trebui să-i fie ruşine de propria biografie deşi sunt şi voci, şi nu puţine, care ne contrazic. În fine, cea mai dezbătută problemă la ora actuală în mediile educaţiei argeşene este cea a semnăturii „generalului”, mai exact a lipsei (din nou!!!) acestei semnături de pe actele instituţiei.
N-are dreptul sau se pune la adăpost?
O parte dintre cei care funcţionează în domeniu, destul de puţini ce-i drept, speculează că lui Bratu i s-ar fi retras acest drept din motive care cel puţin până în acest moment intră în categoria informaţiilor clasificate, adică strict secrete. Cei mai mulţi însă spun că de fapt şeful ISJ nu face altceva decât să delege dreptul de semnătură pentru ca alţii să semneze şi implicit să răspundă pentru deciziile care în realitate îi aparţin. Cert este că situaţia nu-i pică întotdeauna bine primvicelui de la PDL fiind de notorietate un episod petrecut în urmă cu două-trei săptămâni. Spun martori oculari că la un moment dat „generalissimul” a dat în clocot pentru că i s-a părut că Iuliana Ioniţă, una dintre adjunctele lui şi posesoarea unui onorant drept de semnătură din partea faraonului, şi-ar fi pus iscălitura cam ostentativ pe anumite hârtii, stârnind furia acestuia. Adică dacă şeful îţi face onoarea să răspunzi pentru faptele lui trebuie să ai bunul simţ să te comporţi ca atare şi nu să faci paradă de această calitate.
Gabriel Bratu: „Delegarea de competenţe înseamnă management eficient”
Am cerut, aşa cum este normal, şi părerea împricinatului adică a „generalului” Gabriel Bratu care, nici nu se putea altfel, a avut şi de data aceasta o explicaţie: „Nu e niciun fel de problemă şi nu scrie nicăieri în lege că nu ai voie să delegi competenţele şi implicit dreptul de semnătură. Delegarea de competenţe nu înseamnă altceva decât lucrul în echipă şi management eficient. Drept urmare nu e nimic în neregulă dacă semnează în locul meu Ioniţă sau Tulbureanu sau altcineva în funcţie de specificul actului respectiv. Şi nici măcar nu e adevărat că eu nu mai semnez nicio hârtie. Drept de semnătură şi specimen electronic de semnătură în bancă nu am decât eu, de exemplu. De asemenea, tot eu sunt şi cel care semnează apostilele pentru actele de studii (n.r.avizează actele de studii care sunt utilizate în străinătate). Avem un volum de muncă atât de mare comparativ cu numărul celor care suntem în Inspectorat încât nu se poate altfel. Ce să fac, să le fac eu pe toate? Nu pot. De aceea am făcut aceste delegări de competenţe şi de semnătură, pentru că aşa e bine.” Florin Silvestru
0 Comentarii