# Secretele întunecate ale Arhiepiscopiei (XVI). Am vorbit în repetate rânduri în cadrul serialului nostru cu secretele întunecate ale Arhiepiscopiei despre implicarea care tinde către zero a căpeteniilor bisericii din Argeș în activitățile sociale, de sprijin a persoanelor tot mai numeroase aflate în sărăcie, ori în suferință trupescă. Acea menire caritabilă a slujitorilor Domnului, la fel de sfântă ca și celelalte meniri ale acestora. Contrastul este izbitor la acest capitol. Bogăția nemăsurată și huzurul de care s-au înconjurat mai marii eparhiei sunt în opoziție flagrantă cu sărăcia deplină a activităților caritabile și în serviciile sociale ale capilor Arhiepiscopiei, dar și a preoților în general. Ar fi greu de contestat acest fapt, pentru că îl vede toată lumea. Degrabă adunători de arginți, mulți dintre slujitori cu greu se lasă ademeniți să scoată și ceva din pungă, pentru vreun bolnav sau vreun sărman. Nici măcar în sprijinirea asociațiilor de profil, care abia își drămuiesc fondurile pentru a mai curma puțin suferința celor de care se ocupă, biserica argeșeană nu mișcă vreun deget sau vreun șfanț din bogata sa vistierie. Există totuși cineva care, exasperat de această continuă indolență, s-a decis să acționeze. Chiar la cel mai înalt nivel, reușind chiar să-l determine pe președintele Traian Băsescu să retrimită spre analiză la Parlament „Legea privind parteneriatul dintre stat şi culte în domeniul serviciilor sociale”. Un act normativ prin care biserica dobândea un rol principal, în discordanță totală cu aportul său în promovarea serviciilor sociale. Iar inițiativa omului de care vorbim a pornit tocmai de la dezinteresul total pe care l-a observat la slujitorii din Argeș față de ideea de caritate și sprijin pentru cei aflați în suferință.
Adrian Popescu se numește cel despre care vorbim și este printre cei mai implicați oameni din Pitești în serviciile sociale, încă din anul 1991. Este președinte executiv la Asociația de sprijin a copiilor handicapați fizic Argeș și reprezintă o organizaţie formată din 250 de familii, în care regăsim 257 de copii/tineri cu handicap fizic. El însuși este tatăl unei fete de 29 de ani cu handicap fizic grav, pusă sub interdicţie prin hotărâre judecătorească. În afara Asociației, după 20 de ani de activitate, mai gestionează în Argeş și centrul de socializare NOVA – serviciu social acreditat, care oferă zilnic activităţi specifice pentru 13 copii/tineri cu handicap fizic. Se mai ocupă și de un atelier, în parteneriat public-privat cu C.J. Argeş – DGASPC, unicat în România, în care se repară dispozitive medicale necesare locomoţiei (fotolii rulante, cadre de mers, cârje etc.) se acordă gratuit dispozitive medicale second-hand celor care nu reuşesc să obţină prin C.A.S.-uri, în imediatul lucrurilor, ceea ce-şi doresc. Se mai poate adăuga și un „Centru Informatic Educativ”, pentru iniţierea în utilizarea calculatorului a copiilor orfani din centrul DGASPC Argeş. Dacă mai spunem și că Asociaţia are 11 angajaţi, din care 4 sunt tineri cu handicap accentuat (3 fizic; 1 mental), vă dați seama că omul știe cu ce se mănâncă această activitate, pe cât de complexă, pe atât de delicată și sensibilă. Doar cu sufletul poți să lucrezi în acest domeniu. Din capul locului ne-a spus că, deși a făcut solicitări nenumărate, în acești 20 de ani Asociația și activitățile sale n-au beneficiat de absolut niciun ajutor din partea bisericii. Nimic, nimic, vreme de 20 de ani, pentru copiii și tinerii cu handicap, timp în care la vârful eparhiei s-au acumulat averi fabuloase. Tocmai de aceea s-a și declarat revoltat, atunci când în textul legii de care am pomenit mai sus, întoarsă de președinte la reexaminare, se recunoștea cultelor „calitatea de parteneri sociali şi de furnizori de servicii sociale”. Care furnizori de servicii sociale? Iată răspunsul lui Adrian Popescu: „Sunt membru al Comisiei judeţene de Acreditare a Serviciilor Sociale din Argeş, reprezint societatea civilă de peste 3 ani. Nu există, în Argeş, niciun serviciu social acreditat de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, de vreo parohie mai înstărită, nimic, absolut nimic. Presa locală a reliefat, de-a lungul timpului, realizări ale ONG-urilor, inclusiv ale organizaţiei pe care o conduc. S-a autosesizat vreun preot? Nu am constatat interesul cultelor de a iniţia parteneriate, de a ne contacta măcar pentru a ajuta noi cu dispozitive medicale oameni necăjiţi. Nimic. În schimb, din presa din Argeş aflăm societăţile comerciale (hotel, fabrică de pâine, balastiere etc.) ale Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului din Curtea de Argeş, controlate de instituţiile statului (ITM; Garda Financiară; OPC), care au constatat nereguli majore, inclusiv evaziune fiscală, muncă la negru. Ce mai vedem? Urmare a neregulilor constatate de comisia de control a B.O.R., Facultatea de Teologie a Universităţii Piteşti se desfiinţeză. Sau că din chilia unui călugăr au dispărut 400 milioane lei vechi şi un laptop. Nu-i aşa că sunt „adevărate” servicii sociale cele care transpar din asemenea ştiri?”
Unii mumă, alții ciumă…
Continuăm însă să punem în „oglindă” ce a făcut Asociația lui Adrian Popescu pentru sufletele necăjite și ce a făcut Arhiepiscopia lui Calinic. Iată doar rezultatele pe 2010 în ce-l privește pe dl Popescu: activitatea de reparaţii gratuite – 63 fotolii rulante, din care 2 electrice; 1 tricicletă mecanică; 2 adaptări la domiciliu (scaun toaletă) 1 adaptare şi montaj scaun duş; acordarea gratuită de dispozitive medicale – 75 fotolii rulante, din care 3 electrice; 25 cadre de mers fixe şi mobile; 20 perechi cârje cât şi axiale; 2 scaune de toaletă mobile; 6 perne şi saltele antiescarii; 1 elevator baie; 3 verticalizatoare kinetoterapie. Peste 200 de familii cu persoane aflate în grea suferință au beneficiat de ajutor numai în ultimul an, și asta prin eforturi deosebite, inclusiv colaborarea cu ONG-uri din Germania, Franţa, Belgia. ONG-uri care nu sunt sub influenţa vreunui cult religios. Ce vedem de partea cealaltă? Vreme de 20 de ani, eparhia n-a contribuit măcar cu o pereche de cârje, pentru nimeni! Revoltător, în condițiile în care arginții stau mormane în lacomele vistierii ale capilor Arhiepiscopiei și ale protopopilor. Să-l lăsăm însă tot pe Adrian Popescu să-și explice amărăciunea: „Cert este că ortodoxul din mine este nemulţumit de lipsa de implicare a preoţilor în viaţa comunităţii şi de o preocupare exacerbată a acestora în a acumula averi şi bunăstare, atât şi nimic mai mult. Propun să se sugereze BOR o reformă morală profundă în propria instituţie, o curăţenie deplină prin eliminarea putregaiului, a homosexualilor, a lăcomiei evidente ş.a.m.d. Vă rog să interpelaţi Agenţia Naţională de Prestaţii Sociale, câte servicii sociale sunt înfiinţate şi administrate de culte cu acreditarea necesară. Se fac plângeri privind situaţia discriminatorie pentru culte, generată de imposibilitatea accesării de fonduri conform Legii 34/1998. Înfiinţaţi, oameni buni, servicii sociale acreditate şi solicitaţi subvenţii! Respectă legea, cere şi ţi se va da! Se plătesc din taxele şi impozitele noastre salariile a peste 32000 de preoţi. Mă întreb dacă din afacerile acestor oameni, tot ce au înfiinţat, inclusiv agenţii de turism ecumenic, hotel în Israel şi Africa (parcă Tanzania) din tot ce acumulează prin exploatarea pădurilor, fâneţelor, terenurilor retrocedate nu se pot
autofinanţa? Tarifele solicitate şi nenegociabile pentru botez, nuntă, înmormântare şi fel de fel de invenţii, de la parohie la parohie, nu sunt suficient de îndestulătoare? Constat că şi în această zonă preţurile au crescut, fără a ţine cont de sărăcirea populaţiei. Cu veniturile parohiilor obţinute prin dirijarea a 2% din impozitul pe venituri (declaraţia 230) de către enoriaşi ce se întâmplă? Ne dorim transparenţă în această importantă instituţie pe măsura încrederii acordată de cetăţeni. Încrederea în preoţi? Sondajele situează încrederea în ocupaţia de preot sub cea a ocupaţiei de pompier. Ceva trebuie făcut!” Pe săptămâna viitoare.
Mihai BĂDESCU
0 Comentarii