Sunt obligat să întrerup din nou „firul istoriei Simfoniei Lalelelor”, dar trebuie să o fac, întrucât astăzi, 21 octombrie, întreaga lume sărbătorește Mărul. Trebuie să recunosc, cu toată îndelungata mea activitate în domeniul pomiculturii, și mai ales în patria mărului, la Voinești, am fost surprins să constat existența acestei sărbători, am descoperit-o vineri, 16 octombrie, anul curent, în coloanele ziarului „Adevărul”. În linii mari, cele cinci pagini ale ziarului elaborate cu măiestrie jurnalistică de probabil soții Mihaela și Marian Mihalache îmi servesc drept bibliografie. O adevărată magistrală prezentare a mărului în istorie și legende, foarte bogat ilustrată cu imagini din penița unor autori celebri, începe cu „Fructul de poveste”. „Mere mici, pătate, cu nume de sate englezești. Asta se vedea pe tarabele întinse la 21 octombrie 1990, în Piazza din Covent Garden, Londra, pe locul vechii piețe de fructe: zeci de soiuri englezești pe care nu le mai cunoștea aproape nimeni. Sute de asemenea soiuri crescute veacuri la rând în livezile Angliei se stingeau pe nesimțite, împinse de mâna de varietăți comerciale, netede și bune la drum. Dintre acele tarabe s-a născut „Ziua Mărului”, sărbătorită azi în toată lumea. Mărul are, în afară de livadă, și o altă viață. L-au ținut în mână zeița discordiei, un arcaș elvețian, o regină invidioasă și o Companie din California. Iar unui savant, se spune, i-a căzut un măr în cap”.
Este înfățișată o istorie a evoluției pornind de la povârnișurile lanțului kazah Tian Shan, pe care există și azi păduri de meri sălbatici, de unde mărul, pornind pe diverse căi, s-a întâlnit cu rudele lui sălbatice din Europa, din Caucaz, iar din încrucișările repetate secole la rând s-au ales fructele dulci și cărnoase, cunoscute astăzi. Este expusă, în continuare, povestea mărului în diferite ipostaze. „Mărul zeilor”. La greci mărul era o comoară din cele mai vechi mituri. În Grădina Hesperidelor creșteau merele de aur care dăruiau tinerețea veșnică. Un măr de aur a iscat un război. Prințul Paris i l-a oferit Elenei din Sparta, care, trădându-l, pe soț, regele Meneleu, a declanșat Războiul Troian. Dar nu era considerat numai al „discordiei”, ci și romantic: gestul de a prinde un măr aruncat de un tânăr însemna un „da”. „Mărul păcatului”. În „Cartea Genezei” nu scrie explicit cuvântul „măr” primit de Adam de la Eva, care, mâncându-l, i s-a oprit în „gât”. Fructul interzis a început să fie pictat de celebri precum Dürer, Tizian, Michelangelo face excepție, în Capela Sixtină șarpele de pe tavan îi întinde Evei o smochină! „Mărul nemuririi”. În mitologia scandinavă zeița Idun ținea merele de aur într-o cutie de lemn de frasin și le împărțea zeilor când erau cuprinși de povara anilor. Pentru celți, mărul era un copac sfânt având și Insula Pomorun, insula merilor, unde regii își vindecau rănile după războaie. Romanii serbau în octombrie zeița fructelor, Pomona.
A fost să fie la Stațiunea Pomicolă Voinești am inaugurat în 1974, cu prilejul a 25 de ani de activitate, o „Pomona”, statuetă din bronz desfășurată pe o travertină din marmură. „Mărul curajului”. Prin 1307, elvețianul Wilhem Tell ar fi fost obligat, drept o pedeapsă a guvernatorului habsburgic, să tragă cu arbaleta într-un măr așezat deasupra capului fiului său. „Mărul științei”. Issac Newton, căzându-i un măr în cap tocmai când gândea la legile universului, a descoperit gravitația. „Mărul otrăvit”. Din Frații Grimm, Albă ca Zăpada, regina geloasă pe frumusețea fiicei vitrege îi întinde mărul otrăvit, mușcând mai întâi ea din jumătatea sănătoasă. „Mărul pictorilor”. Caravaggio, Frost, mai târziu, Paule Cezanee a pictat ani în șir mere, compozițiile sale cu merele se numără cu sutele. Picasso, Rene Magritte, de asemenea. „Mărul doctorului” apare și în „O mie și una de nopți”, ca unul fermecat, vindecând orice boală.
Se cunosc numeroase proverbe: „Mănâncă un măr înainte de culcare și doctorul nu-și va mai câștiga pâinea”, „Un măr pe zi ține doctorul departe” ș.a. „Mărul industriei”. Se culeg, anual, în lume cc 90 milioane tone de mere, având calitatea de a se păstra în atmosferă controlată, fără oxigen. „Mărul tehnologic”. O mare companie americană are ca siglă mărul mușcat. „Mărul la români”. „Florile Dalbe, flori de măr”, „Sorcova...să trăiți ca merii, ca perii” Academia Mărului Voinești și câte altele! În lume sunt înregistrate peste 7.500 soiuri nobile. Între acestea, multe românești: Crețesc, Pătul, Domnesc, Frumos de Voinești, Generos și altele. Un soi mai recent la Mărăcineni, Rumina.
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii