Vizita la expoziția primei ediții a „Simfoniei Lalelelor” a durat circa o oră și jumătate, în medie, pentru fiecare stand au fost afectate 3-4 minute. Contactul pentru prima dată cu asemenea creații ale frumosului dumnezeiesc din lumea florilor, etalate și înnobilate de minți agere și mâini măiestre, nu putea să nu determine profunde emoții. Reproduc și tot repet din Cartea de impresii, consemnările unei eleve de 16 ani: „Am descoperit astăzi, pentru prima dată în viața mea, o lume mirifică de flori, de culori, de plante ornamentale, cu mare măiestrie prezentate. Plec de la această expoziție mai bogată, liniștită, cu gânduri înalte și curate”.
După prezentarea standurilor oficialităților, oamenii de știință, cercetătorii, conducătorii unor instituții și întreprinderi implicați au fost invitați spre Teatrul „Al. Davila” unde a avut loc Simpozionul Tehnico-Științific. Ne-am abătut și spre o realizare de arhitectură peisagistică de excepție, pe care o reprezenta Expoparcul. „Secera și Ciocanul” din 12 mai 1978, publicând o fotografie a Expoparcului, consemnează: „Participanții la simpozionul național Simfonia Lalelelor au apreciat în mod deosebit colecția de plante, soluțiile tehnice adoptate”. (foto: Gh. Andrei). La Teatrul „Al. Davila” participanții și-au împărtășit fiecare din experiență, remarcându-se aprecierea pentru prilejul de a se reuni la astfel de întâlniri în mod organizat, dorința și speranța că „Simfonia Lalelelor”, debutată de câteva ore, va deveni o permanență.
Principalul referat pe care l-am susținut a fost propunerea de organizare a unei Expoziții Naționale Horticole Permanente în care să fie fondat și un Pavilion specializat pentru expoziția S.L, Casa Sindicatelor fiind un compromis. Simpozionul Tehnico-Științific s-a dovedit o componentă organică a „Simfoniei”, absolut necesară pentru întâlnirea, pentru prima dată, a tuturor animatorilor domeniului dendro-floricol și peisagistic din întreaga țară. O remarcă, la prima ediție nu a participat nicio oficialitate centrală, de la București. Singura personalitate culturală prezentă a fost Adrian Păunescu, invitatul meu personal, cunoscându-ne din perioada Voinești, unde poetul era frecvent în activitatea „Academiei Mărului”. A continuat să vină și la următoarele ediții.
Ecourile primei ediții, manifestare spirituală într-o epocă gri, în care prevalau campaniile agricole, întrecerile socialiste, au fost multe și diverse, unele cu mare incidență, chiar națională, în domeniul spațiilor verzi, altele locale, înregistrate mai ales în rândurile tinerilor școlari, sătui probabil de cântecele pionierești; așa cum am tot remarcat emoțiile unei eleve, după vizionarea expoziției. A trebuit să instituim programări pentru a face față avalanșei vizitelor „cu clasa” a mai tuturor școlilor din județ. Nu fără temei, renumitul gazetar Gabriel Grigore consemna, după ani și ani, într-un moment de cumpănă din viața S.L, când se dorea externalizarea organizării către o firmă bucureșteană: „Nu ne furați și Simfonia Lalelelor... Eram elev și mergeam cu clasa să vizităm Simfonia. Doamne, ce feerie și ce încântare. Simfonia a rămas definitiv agățată într-un colț al biografiei mele”.
Prima ediție a constituit, în același timp, și un imbold pentru alte orașe de a organiza manifestări similare. Amintesc numai Rm. Vâlcea, care și-a creat „Floralia”, având ca primă doamnă mușcata. Toate s-au stins, însă, după câteva ediții. Dar cel mai mare și mai important ecou a ajuns la București. După cum am mai amintit, ministrul agriculturii, Angelo Miculescu, m-a admonestat că de ce mă ocup de flori, eu fiind pomicultor.
Pe de altă parte, tot din cadrul Ministerului, adjunctul care patrona horticultura, Ion Ceaușescu (Nelu), m-a invitat pentru a se informa despre ce a fost vorba. Aflând despre sesizarea participanților la „Simfonie”, de diferite profesii din domeniul „spațiului verde”, aceea de a nu avea o coordonare care să le faciliteze, printre altele, manifestări gen „Simfonia Lalelelor”, care tocmai se desfășurase, Ion Ceaușescu a văzut imediat conjunctura favorabilă pentru crearea unui organism în fruntea căruia să se instaleze. I s-a alăturat și penița mea la întocmirea documentației către „conducerea superioară”, care s-a finalizat prin emiterea Decretului Consiliului de Stat nr. 326 din 25 august 1978 privind organizarea și funcționarea Comisiei Centrale de Floricultură, Dendrologie și Arhitectură Peisagistică (CNCDAP) și a Comisiilor județene similare. În Argeș, o astfel de comisie a fost înființată prin Decizia nr. 29 din 5 februarie 1982, compusă din 13 membri, coordonată de prim vicepreședintele Nicolae Gheorghe. Și iată cum CNCDAP a fost un produs al „Simfoniei”, și nu invers, după cum unele istorii paralele au afirmat.
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii