O întâlnire de câteva secunde a păstrat pentru posteritate imaginea a doi dintre cei mai importanţi creatori români ai secolului XX: George Enescu şi Constantin Brâncuşi. În 1947, cei doi au fost surprinşi împreună, la o recepţie organizată la Ambasada României din Paris, într-o filmare de arhivă extrem de rară.
Imaginile, realizate alb-negru, durează mai puţin de un minut. Camera îl urmăreşte iniţial pe George Enescu, aflat printre invitaţii recepţiei. Atmosfera este una elegantă, specifică unei reuniuni diplomatice, iar în fundal poate fi observată grădina ambasadei şi unul dintre saloanele clădirii.
Apoi, într-unul dintre cele mai spectaculoase cadre ale filmării, apare Constantin Brâncuşi alături de George Enescu. Sculptorul, îmbrăcat într-un costum negru, cu părul şi barba albe, discută cu marele compozitor. La un moment dat, Brâncuşi observă camera şi pare să schiţeze un zâmbet.
Două genii româneşti, reunite la Paris
Întâlnirea este cu atât mai emoţionantă cu cât Parisul devenise, pentru amândoi, un spaţiu fundamental al creaţiei lor.
George Enescu îşi legase profund destinul artistic de capitala Franţei. Într-un interviu publicat în 1912, compozitorul vorbea despre Paris ca despre mediul artistic de care avea nevoie şi fără de care simţea că nu poate trăi. Pentru Brâncuşi, Parisul fusese locul în care îşi construise cariera şi în care devenise una dintre figurile majore ale sculpturii moderne. Sculptorul a povestit inclusiv despre primii săi ani dificili în capitala Franţei, când a lucrat în restaurante pentru a-şi câştiga existenţa.
În 1947, însă, cei doi nu mai erau tinerii artiști aflaţi la început de drum. Erau personalităţi consacrate ale culturii europene, iar întâlnirea lor la reprezentanţa diplomatică a României capătă astăzi valoarea unei adevărate fotografii în mişcare a unei epoci.
Un document de arhivă cu valoare excepţională
Filmarea este interesantă nu doar prin faptul că îi surprinde împreună pe Enescu şi Brâncuşi, ci şi prin atmosfera pe care o păstrează. În doar câteva zeci de secunde pot fi văzute chipurile invitaţilor, spaţiul ambasadei şi, mai ales, gesturile naturale ale celor două mari personalităţi.
O descriere publicată ulterior de Civilization aminteşte că filmul îl are în centru pe Enescu, iar spre final camera surprinde întâlnirea celor doi. Brâncuşi apare din profil, după care observă obiectivul şi pare să zâmbească. Astfel de imagini sunt cu atât mai preţioase cu cât există relativ puţine filmări în care Constantin Brâncuşi poate fi văzut în contexte cotidiene, alături de contemporanii săi români.
1947, un an de răscruce
Momentul are şi o importantă încărcătură istorică. Filmarea a fost realizată într-un an în care România se afla într-o perioadă de transformări politice radicale, cu puţin timp înainte de instaurarea completă a regimului comunist.
În Franţa, însă, Enescu şi Brâncuşi îşi continuau existenţa artistică departe de România. Relaţia lor cu ţara natală avea să fie privită ulterior şi prin prisma exilului şi a raportării la noul regim. Radio România Actualităţi subliniază, de pildă, că Enescu a avut o relaţie într-o anumită măsură favorabilă cu autorităţile comuniste, în timp ce Brâncuşi a murit fără să i se permită revenirea în ţară.
De aceea, imaginile de la Ambasada României din Paris pot fi privite astăzi nu doar ca o întâlnire între două genii, ci şi ca o mică fereastră către lumea românească din diaspora culturală de după război.




























0 Comentarii