Dorind să mă implic în continuare în domeniile în care am aplicație profesională, alegând o tematică corespondentă însăși denumirii rubricii „pastila de frumos”, constat că sunt împiedicat de totala degringoladă din administrația publică. Ați constatat, din edițiile anterioare, strădania mea și nevoia de a începe încă de pe acum acțiuni în vederea organizării la un nivel cu totul deosebit, așa cum o merită, după 1/2 secol, a 50-a ediții a „Simfoniei Lalelelor”. Între altele, în primul rând, în sfârșit, constituirea unei Colecții Naționale de Lalele, cu cel puțin 200-300 varietăți. Între acestea, am considerat de interes să se afle și cele două neamuri autohtone, Laleaua galbenă de Cazane și Laleaua Pestriță de Botoșani. Acestea aflându-se, însă, în „rezervații naturale” din care este interzisă prelevarea de plante, am redactat o scrisoare (publicată în ediția trecută) către ministrul Mediului. Nu am expediat-o, neștiind cui să mă adresez; este încă o doamnă ministru? Situație similară și la Agricultură. Am dorit o temă, urmare a unei emisiuni Agrostar a Televiziunii românești, în care un „demnitar” uitat peste 20 de ani la Comisia de la Bruxelles, descărcându-și sacul cu „experiență”, consideră că problemele agriculturii românești se rezolvă prin „cooperative”. Voiam să îl recomand pentru a-l lua consilier. Nu știu numele ministrului Agriculturii! Și tot așa, aproape în oricare domeniu, numai necazuri aduse în viața noastră de păguboasa molimă a politicianismului ieftin, descris atât de expresiv de istoricul Fustel de Coulanges, într-o notiță publicată postum de Paul Guiraud. Mi se pare potrivită pentru disputa care s-a aprins între noi în ultimii ani, motiv ce mă determină să o republic, cu speranța că, analizând-o, ne putem regăsi fiecare dintre noi.
„Dacă s-ar putea închipui un popor întreg îndeletnicindu-se cu politica, și dacă de la cel dintâi, până la cel de pe urmă, de la cel mai luminat, până la cel mai ignorant, de la cel mai grijuliu pentru menținerea unei stări actuale până la cel mai îndreptățit să râvnească la răsturnarea ei, ar fi stăpâniți de mania de a discuta afacerile publice și de a pune mâna pe guvernare; dacă s-ar calcula turburarea pe care o aduce în fiecare viață ideile false pe care le introduce în orice spirit, sentimentele perverse și pasiunile dușmănoase pe care le seamănă într-o mulțime de suflete; dacă s-ar socoti timpul răpit muncii, discuțiile, risipa de puteri, ruina prieteniilor și crearea amicițiilor false și a afecțiunilor care nu sunt decât dușmănoase, pârele, distrugerea loialităților, a încrederii, a siguranței, a politeții, chiar, introducerea prostului gust în vorbire, în stil, în artă, dezbinarea iremediabilă a societății, bănuiala, indisciplina, enervarea și slăbirea unui popor, înfrângerile, care nu sunt decât o inevitabilă consecință, dispariția adevăratului patriotism și chiar a adevăratului curaj, greșelile pe care fatal fiecare partid trebuie să le săvârșească rând pe rând, pe măsură ce ajung la putere în condiții întotdeauna aceleași, dezastrele și prețul cu care trebuiesc plătite; dacă se ține socotelă de toate acestea, nimeni n’ar mai șovăi a spune despre o asemenea boală că e cea mai funestă și mai spăimoasă molimă ce se poate abate asupra unui popor, că nu mai e alta care să aducă mai crude loviri vieții private și vieții publice, existenței materiale și existenței morale, conștiinței și inteligenței și, într-un cuvânt că niciodată n’a fost pe lumea aceasta un despotism care să poaă face atâta rău”.
Dr. ing. Ilarie Isac
N.B. În toată larma păguboasă, consemnată în nota de mai sus, cu peste un secol în urmă de Fustel de Coulanges, dar parcă aidoma zilelor noastre, când am ajuns chiar să ne jelim că murim de foame, peste care s-a suprapus, zilele acestea, și izbitura din senin a unei drone, vineri, 29 mai, în „zona imperială”, după cum califică ÎPS Calinic ambientul în care ființează Institutul de Cercetări Pomicole de la Mărăcineni, a avut loc, într-o liniște decentă, schimbarea conducerii administrative. Un eveniment normal, conform legilor firești. Doctorul inginer Mihail Coman, trecând de vârsta pensionării, după 22 ani de prim dirijor, a predat, cu eleganță, ștafeta unei colege mai tinere, dr. ing. Mădălina Butac, formată, ani buni, în colectivul de cercetare al institutului. Avem speranța ca noua gardă să mențină și să consolideze locul de prim institut între cele două din cercetarea horticolă românească.
Citește și Pastila de frumos. Scrisoare deschisă Doamnei Ministru al Mediului
Citește și Pastila de frumos. Lunca Argeşului – Grădina României
0 Comentarii