Ne spune dr. Ioana Ioniță, medic specialist al acestei secții din cadrul Spitalului Județean de Urgență Pitești
Continuăm seria interviurilor noastre cu oameni remarcabili ai Spitalului Județean de Urgență din Pitești. Astăzi este rândul dr. Ioana Ioniță, medic specialist la Secția de Psihiatrie.
Cum stăm cu bolile mintale la nivel de județ?
– În județ, Psihiatria va găsi întotdeauna un teren pe care-și poate exercita efectele, să zic așa. În Argeș, la fel ca în țară, întâlnim consum de substanțe, dependențe, depresii, schizofrenie, episoade maniacale, depresive, de toate…
Puteți face un Top 5 al afecțiunilor, în funcție de incidență, de gravitate?
– Dacă mă gândesc la experiența mea clinică în Secția de Psihiatrie a Spitalului Județean, aș zice că o pondere foarte mare o au dependențele de etanol (de alcool) în rândul bărbaților și tulburările afective în rândul femeilor, dar nu este o specificitate sută la sută pe sexe. Apoi, după tulburările de dependență și cele depresive sau afective, aș zice că avem episoade psihotice, schizofrenie și tulburarea afectivă bipolară. Episoade maniacale…
„Zilnic, prezentările cu sevraj etanolic sunt aproximativ două-trei”
Ați spus că pe primul loc sunt dependențele de alcool. Cu drogurile cum este?
– E o pondere mai mică dacă e să comparăm cu capitala, unde am, de asemenea, experiență clinică, însă și aici se prezintă pacienți cu consum de substanțe, canabis, etnobotanice și alte stimulente, precum cofeina, amfetaminele, dar cu o pondere mult mai mică decât în orașele mai mari.
Câți pacienți cu consum de substanțe vin zilnic, în medie, la Psihiatrie?
– Zilnic, prezentările cu sevraj etanolic sunt aproximativ două-trei, iar cu consum de droguri, ocazional; nu se prezintă aici foarte frecvent.
Câte consultații și internări aveți, în medie, pe zi?
– Consultații avem aproximativ 15-20, iar internări, aproximativ cinci, zilnic.
Cum se manifestă pacienții cu adicții de alcool și de droguri?
– În principal, termenul de adicție presupune două părți: toleranță – ceea ce înseamnă că au nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a putea simți același efect; și sevraj – adică în momentul în care ei încearcă să reducă aportul de substanță, apar anumite semne, care se manifestă prin tremur, hiperactivitate vegetativă, puls cardiac mărit, tensiune mărită, transpirații, febră, frisoane ș.a.m.d.
La cei cu dependență de droguri le faceți o doză ca să le trecă răul?
– În niciun caz. Nu se administrează substanța de care persoana este dependentă. Ăsta este un leac băbesc, să zic așa, care nu se practică în spital. Avem tratament de sevraj pentru fiecare substanță.
Sunt aceste boli ereditare? Se transmit de la o generație la alta?
– Au și o componentă ereditară. Dar, desigur, este un aport dublu, atât al eredității, cât și al mediului. Cu cât ponderea ereditară este mai mare – exemplu, dacă unul sau doi părinți prezintă patologie psihiatrică – tabloul psihiatric al descendenților tinde să fie mai sever.
„Sunt două tipuri, dacă ar fi să grupez tentativele de suicid”
Câte cazuri grave de depresie ați întâlnit? Dintre cele cu tentative de suicid…
– Sunt foarte frecvente, din păcate, în ziua de azi. Mi-aș fi dorit să vă dau un răspuns mai optimist, însă lunar avem astfel de pacienți. Și o persoană mi se pare prea mult… Dar, dacă ar fi să fac o medie, trei-patru cazuri de tentative de suicid minimum există lunar la secția de Psihiatrie.
Ce vă spun acești oameni, că vor să moară?
– Da, majoritatea. Sunt două tipuri, dacă ar fi să grupez tentativele de suicid. Sunt, pe de o parte, persoanele care fac un gest impulsiv, în urma unor necazuri, probleme de viață, fie profesionale, fie personale… Poate fi și pe fondul consumului de alcool. Prin acest gest încearcă, fără prea mare convigere și fără a reuși, să-și ia viața. Aceste cazuri sunt cele mai multe și au o rezolvare destul de rapidă. Persoana în cauză este internată, monitorizată, supravegheată și consiliată, iar la externare își dă seama, oarecum, că a fost un episod pasager și își vede de viață. Pe de altă parte, avem persoanele cu multiple tentative de suicid în istoric, care nu au o evoluție atât de favorabilă. Ele trebuie monitorizate timp îndelungat, e nevoie și de participarea familiei, care să susțină pacientul, să ne asigurăm că are planuri de viitor, că își găsește bucuria în rutina zilnică, în muncă, în prezența familiei și a valorilor personale, în religie… Trebuie ghidați către aceste elemente salvatoare din viața lor.
Ați avut pacienți care, după externare, și-au luat viața?
– Din fericire, nu. Dar întotdeauna este un lucru pe care noi îl luăm în calcul. Este posibil ca pacientul cu depresie să-și ia tratamentul o perioadă, iar apoi, la un an-doi, chiar să iasă, poate din greșeală sau poate chiar și-a dorit asta…
Cum să iasă?
– Adică să moară, să reușească să se sinucidă, să-i iasă planul. Luăm mereu în calcul această posibilitate. Dar este o bucurie când ei reușesc să lupte, să continue să trăiască și asta este, oarecum, și un merit al familiei care este alături de ei și îi susține.
Cine este dr. Ioana Ioniţă
A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. Înainte, a fost studentă la Facultatea de Psihologie a Universtății „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. După Medicină, a făcut rezidențiatul în Psihiatrie la Spitaul de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” din capitală. Din aprilie 2025 este medic specialist la Secția de Psihiatrie a Spitalului Județean de Urgență din Pitești.
Citește și Proiect de zeci de milioane suspendat la Câmpulung! La mijloc a fost un control al ITM
0 Comentarii