”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (52)
C.R.: Cum decurgea viața ta?
F.C.: Odată angajată am început să merg și la repetiții la un club în Ștefăneşti. Apoi a fost construită Casa de Cultură din Mioveni pe care ansamblul nostru a inaugurat-o și de atunci am participat des la spectacole pe scena de acolo.
Ce meserie practicai în tot acest timp?
– Am fost tehnician tehnolog în cadrul Serviciului de metode ambalare și transport în întreprindere și apoi mi s-a dat în mod special să mă ocup de documentația pentru pregătirea vânzării pieselor de schimb. Detaliat, însemna că eu mergeam în secții și măsuram toate piesele care urmau a fi ambalate, mergeam în delegații la furnizorii etc.
Te-am văzut pe You Tube, ai ținute tradiționale frumoase…
– De mică am purtat ținute tradiționale. Unele le am de la bunica. Ele sunt formate din catrințe sau șorțuri.
Li se mai spune și zăvelci, nu?
– Da, și zăvelci. Eu am și fote, deoarece, reprezentând zona Munteniei, aici se poartă fotele.
Când s-a desființat ansamblul de la Dacia?
– Prin 2001. După desființare eu am pornit singură să îmi promovez cântecele și am făcut niște înregistrări cu „Doina Oltului”.
Ce cântece sunt compuse de tine?
– „Satul meu din depărtare”, „Are mama doi flăcăi”, „Neică, dorul de la tine”.
Înțeleg că ai mai fost ajutată cu versuri de un scriitor din Uniunea Scriitorilor.
– Da, m-a descoperit datorită internetului, mi-a scris scrisoare și mi-a propus această colaborare, de a-mi scrie versuri pentru cântece. Persoana respectivă era paralizată și spunea că prin vocea mea dânsul poate să mai trăiască.
Care a fost cel mai important trofeu primit la un festival?
– Eram în ultimul an de liceu și la Costești de Argeș am obținut locul I. La Festivalul ,,Maria Tănase” am obținut o mențiune, în Ialomița „Floare de pe Bărăgan”, am obținut un premiu special, la „Floare de colț”, din Rucăr…
Ce activitate ai mai avut după pensionarea pe caz de boală?
– Am condus între 2013 și 2023 ansamblul ,,Dorulețul” din Mioveni. Din acest ansamblu făceau parte doamne ale asociației de pensionari ,,Viață lungă” tot din Mioveni. Cu acest ansamblu am fost în fiecare an în Grecia în turneie. Ansamblul dădea spectacole și de folclor, dar cântam ca și corală, iar corala se numea ,,Sfânta Maria.
Câți ani ai lucrat în Dacia, Flori?
– Trezeci și cinci de ani și șapte luni.
Ai fost trimisă în Franța pentru formări.
– În 2001 am fost trimisă pur și simplu să vizitez, iar în perioada 2004-2005 am fost de cinci ori să fac formari în Franța pentru ceea ce lucram eu la CKD, deoarece între timp am fost preluată acolo.
În concluzie: ce a însemnat Dacia pentru tine?
– O mare parte din viața mea: cea artistică și cea profesională. În Dacia mi-am câștigat existența, mi-am împlinit visul artistic, mi-am făcut prieteni.
Citește și Nicolae Aldea, director Matriţe: „Nu mă simţeam obosit şi am iniţiat un nou proiect, MUSA” (IV)
0 Comentarii