A stat ninsoarea, a stat viscolul, a stat tot,
Nimic nu mai pică acum nici din cer,
Nici de pe-acest pămînt, oricît ai aştepta
La fereastra albită de ger.
Îndepărtază-te, nu mai spera, nu
Mai sta cu nasul lipit de acel geam,
S-a dus şi ea, s-a dus şi tinereţea, s-au dus
Şi iernile înfrigurate în care treceam
Alunecînd încet dintr-o vîrstă în alta,
Dintr-o viaţă în alta, dintr-un iad
Mai înfricoşător ca însuşi iadul
Acolo unde sufletele cad
Aşa ca de la sine, fără să le mai pese,
Cum cad ninsorile peste o cruce,
Cum cade ochiul unui muribund
Pe ultimul lucru care se duce.
Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeş)
Citește și Răgaz pentru suflet (55) Lacustră
Citește și Răgaz pentru suflet (54) Cea mai scumpă de pe lume
0 Comentarii