”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (49)
C.R.: – Această societate a produs doar matrițe pentru Dacia sau și pentru alte întreprinderi?
N.A.: – Activitatea de realizare a matrițelor are un caracter sezonier, cu vârfuri semnificative de solicitare odată cu lansarea unui nou model de automobil și cu scăderi ale volumului de comenzi după finalizarea acestuia. La Pitești se conturase deja o echipă bine închegată de matrițeri, a cărei păstrare devenise o prioritate în perioadele cu activitate redusă. Pentru a menține colectivul și a asigura continuitatea muncii când scădeau comenzile, am identificat și atras noi clienți.
La un moment dat uzinele Dacia s-au împărțit în mai multe societăți: Automobile Dacia, ECMA, Mașini unelte, Utilaje Dacia, Servicii Comune, dar și Matrițe Dacia. Care a fost strategia?
– În 1991 bătea puternic vântul privatizării. Un colos ca Dacia ar fi fost greu sau imposibil de privatizat, astfel că s-a luat măsura divizării în mai multe societăți. Mai târziu, pentru că FAM S.A., având ca obiect de activitate fabricarea de matrițe pentru caroseria automobilului, era imperios necesară alături de o fabrică de autoturisme, pentru siguranță, domnul Stroe, la 1.10.1997, a obținut transformarea sa în societatea comercială Matrițe Dacia S.A., păstrând organigrama și echipa de la FAM S.A. Când uzina a fost preluată de Renault, a fost preluată și matrițeri, care face parte și astăzi din grupul Renault.
După desprindere au fost dificultăți în a continua producția?
– În perioada 1991–1997, deși funcționa ca societate comercială autonomă, FAM S.A. a făcut în continuare parte din grupul Dacia, realizând în principal matrițe pentru acesta. Având în vedere că Dacia se afla într-o etapă de creștere, activitatea s-a desfășurat fără dificultăți: producția a continuat constant, nu au existat sincope, iar problema pierderii locurilor de muncă în matrițerie nu s-a pus. Mai mult, așa cum am arătat anterior, am reușit să atragem noi clienți, atât pe piața internă, cât și pe cea externă.
Care a fost cea mai dificilă perioadă pentru S.C. Matrițe Dacia?
– Chiar dacă reușeam să asigurăm plata salariilor, anii ’90 au fost dificili. Tehnologia se dezvolta într-un ritm accelerat, ceea ce impunea investiții continue pentru a ține pasul, iar resursele financiare de care dispuneam erau limitate. A fost nevoie de multă analiză și de decizii atent cântărite: am investit în stații grafice și am renunțat la modelăria clasică, o schimbare importantă, dar necesară pentru adaptarea la noile cerințe tehnologice.
Care a fost relaționarea dvs. cu directorul Constantin Stroe?
– Dl Constantin Stroe a condus Dacia într-un moment extrem de dificil, pe care l-a gestionat cu inteligență, luciditate și viziune strategică. A știut să ducă procesul de privatizare într-o direcție favorabilă, salvând uzina de la o posibilă dispariție, așa cum s-a întâmplat cu alte mari unități industriale din țară. Experiența sa solidă în industria auto i-a permis să mențină coerența grupului Dacia și să limiteze efectele fragmentării inevitabile din acea perioadă. Relația mea cu dl Stroe a fost una apropiată și bazată pe respect reciproc, cu un dialog deschis și o bună colaborare profesională.
Citește și Nicolae Aldea – director Matriţe Dacia: ,,Uzina Dacia avea nevoie de o Fabrică de Matriţe’’ (II)
0 Comentarii