Am consultat recent o fetiță în vârstă de 14 ani adusă la cabinet de mama sa. De la prima vedere m-a frapat aspectul fizic: subponderală, cu o deviație laterală a coloanei vertebrale în zona lombară și, foarte evident, un craniu cât al unui sugar. În minutele următoare am aflat de la mamă-sa că o mănâncă rău pielea, are momente de agitație psihomotorie, nu a dezvoltat pic de forță musculară, în brațe și membrele inferioare, vorbește singură bâiguind câteva cuvinte care nu au sens între ele, dar uneori înțelege și execută ordine verbale simple.
Simptomele sunt evidente și încadrează cazul în patologia neuro-psihică, iar de la noi nu putea primi decât un tratament de uz extern care să-i diminueze pruritul. Atunci, cea care mai are o fiică absolut normală ne-a spus: „Păi, doar pentru asta am venit. Restul… Ea s-a născut cu Sindromul „Cri du chat” (în românește, „sindromul plânsetului de pisică”). Sunt puține cazuri în țară și apare de la naștere, fără să fie cunoscută o cauză evidentă.
În timpul sarcinii, n-am avut nicio suferință. Din ziua în care am născut-o și până la vârsta de o lună, nu a plâns niciodată ca orice sugar, ci parcă era un pisoi care miaună! Mai târziu au apărut o mulțime de probleme. Unele se mai pot ameliora în timp, dar vindecarea totală este imposibilă. Este în evidența unui centru de diagnostic și tratament de la Târgu Mureș”.
Iată diagnosticul consemnat pe ultima fișă de la externare: 1. Sindrom Du Chat; 2. Tulburare de dezvoltare motorie; 3. Întârziere mintală medie/severă; 4 Microcefalie. Doamne ferește!
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Medicina, între profesionism şi malpraxis
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Criza învăţământului românesc
0 Comentarii