Acum 59 de ani, pe 4 februarie 1967, a început construcţia primei autostrăzi din România, autostrada Bucureşti-Piteşti. Aceasta a fost dată în folosinţă în 1973.
Data începerii lucrărilor coincide cu un studiu realizat, în perioada 1967-1969, de Institutul de Proiectări în Transporturi (IPTANA), studiu dedicat construirii în perspectivă a unei reţele de autostrăzi. România ar fi trebuit să aibă în prezent aproximativ 3.200 kilometri de autostradă, în loc de numai 910 kilometri, dacă ar fi aplicat proiectele elaborate de singurul institut de profil de la acea vremem – arată Radio România într-o postare pe Facebook.
Studiul ţinea cont de evoluţia în perspectivă a traficului până la nivelul anului 1990, dar şi de reţeaua de drumuri naţionale existente, sau de evoluţia economică şi creşterea gradului de motorizare.
De asemenea, IPTANA previziona în 1969 şi realizarea Autostrăzii Ardeal, actuala Autostradă Transilvania.
Institutul a susţinut începutul lucrărilor la Autostrada Bucureşti-Piteşti, prima autostradă din România.
Potrivit Radio România, la realizarea Autostrăzii Bucureşti-Piteşti s-au folosit, pe lângă cantităţile colosale de beton, aproape 450.000 de tone de asfalt, turnate în mii de ore de muncă. Cei 95 de kilometri ai drumului rapid au fost daţi în folosinţă în anul 1973, iar ulterior le-au mai fost adăugaţi alţi câţiva kilometri.
Amplasată pe coridorul de transport european IV, autostrada are, în prezent, funcţionale trei segmente: unul de 109,6 km care leagă Bucureștiul, capitala României, de Pitești, reședința județului Argeș (are un capăt în vestul Bucureștiului și celălalt la intersecția cu DN7, la nord de Pitești); un alt segment de circa 176 km, care ocolește orașul Sibiu pe la nord (între localitățile Șelimbăr și Șura Mică) și merge mai departe până în dreptul localității Holdea, ocolind orașele Sebeș, Orăștie și Deva, și tronsonul Margina-Nădlac, de 158 km.
„Autostrada Bucureşti – Pitești a reprezentat un pas uriaş în dezvoltarea infrastructurii României şi a însemnat enorm pentru Uzinele Dacia şi pentru judeţul Argeş. Obiectivul, luat în calcul în contextul unui plan mult mai măreţ şi care, la 1969, făcea parte din ceea ce, acum, se cheamă Coridorul IV de Transport Pan-European, n-a fost însă doar meritul «Epocii de aur».
România avea încă dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial un plan de autostrăzi. Existau încă din perioada interbelică proiecte de infrastructură, puse mai târziu în practică. Un caz similar este și cel al Hidrocentralei de la Porţile de Fier, realizată în anii comunismului după un proiect ministerial gândit între cele două războaie mondiale”, explică sociologul conf. univ. dr. Constantin Augustus Bărbulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Universităţii din Piteşti, citat de Radio România.
Citește și: Dacia intră în reorganizare: producție redusă și până la 900 de plecări „voluntare”
0 Comentarii