- Dan Andronic. 25 ianuarie 2026,
Din cuprinsul articolului
Strategia Națională de Apărare (NDS) a Statelor Unite ale Americii pentru anul 2026, document publicat ieri, 24 ianuarie de Departamentul de Război, trimite o undă de șoc prin cancelariile europene. De ce? Marchează sfârșitul unei ere și începutul unei noi ordini mondiale bazate pe „realism dur”. O prezentare scurtă și clară a noii viziuni, semnată de Pete Hegseth.
Din perspectiva unui european, acest document nu este doar o foaie de parcurs militară, ci o declarație de independență a Washingtonului față de rolul său tradițional de garant universal al securității.
Într-o lume unde „idealismul utopian” este înlocuit cu interesele concrete ale poporului american, Europa se trezește brusc în fața unei oglinzi care îi arată propriile vulnerabilități și dependențe acumulate în decenii de „adăpost” sub umbrela nucleară americană.
Strategia Pentagon, semnificația pentru România
Pentru România, documentul este îngrijorător. SUA nu mai este, ca până acum, bătăușul de mahala, acel Gore din Chitila care sare de câte ori ochelaristul clasei este supus hărțuielilor colegilor de clasă.
SUA va apăra DOAR țările pe care le consideră partenere și care răspund intereselor politicii americane definită prin “America First”. Iar aici avem o problemă majoră…
Actuala putere Bolojan-Dan, înclinată spre interesele economice germane și franceze, sabotând pe față investițiile americane în România, ne va trimite la coada listei celor care trebuie ajutați…Persistența viziunilor neo-marxiste și promovarea politicienilor care au abordări politice de tip soroșiste, nu ne vor ajuta să rămânem un aliat real în strategia Washingtonului.
Viziunea asupra Rusiei
Viziunea asupra Rusiei în acest nou context strategic este poate cel mai surprinzător element pentru aliații de pe flancul estic al NATO. Spre deosebire de discursurile anterioare care descriau Moscova ca pe o amenințare existențială globală, strategia administrației Trump din 2026 o definește drept o „amenințare persistentă, dar gestionabilă”.
Documentul subliniază o discrepanță economică masivă care, în ochii planificatorilor americani, face ca frica Europei să pară nejustificată din punct de vedere matematic: un PIB colectiv al membrilor NATO non-SUA de 26 de trilioane de dolari, față de cele doar 2 trilioane ale Rusiei. Mesajul pentru noi, europenii, este unul brutal de pragmatic: aveți resursele necesare pentru a vă apăra singuri, deci faceți-o.
Amenințările, așa cum sunt ele percepute de la Pentagon, sunt acum ierarhizate cu o claritate care lasă puțin loc de interpretare.
Prioritatea absolută a Pentagon
Prioritatea absolută a devenit apărarea teritoriului american (Homeland) și a emisferei vestice, prin ceea ce se numește „Corolarul Trump la Doctrina Monroe”. Pentru un european, acest lucru înseamnă că resursele care odinioară erau direcționate spre baze din Germania, România sau Polonia sunt acum prioritizate pentru securizarea granițelor SUA, combaterea narco-terorismului și garantarea accesului în zone precum Canalul Panama sau Groenlanda.
În plan extern, China este identificată drept singurul competitor capabil să modifice echilibrul global de putere, forțând SUA să își concentreze „spada și scutul” în regiunea Indo-Pacific.
Evoluția situației internaționale este preconizată prin prisma „Simultaneității”, o problemă strategică în care adversari precum China, Rusia, Iran sau Coreea de Nord ar putea acționa coordonat în teatre diferite .
Apărare prin descurajare în Pacific
În acest scenariu, SUA anunță explicit că nu vor mai încerca să fie prezente peste tot cu aceeași intensitate. Evoluția va fi spre un sistem de „apărare prin descurajare” în prima linie de insule din Pacific și o delegare masivă a responsabilităților către aliați în restul lumii. Europa trebuie să înțeleagă că sprijinul american pentru apărarea convențională va deveni „critic, dar mai limitat”, SUA păstrându-și rolul de „arsenal global”, dar cerând în schimb o implicare financiară fără precedent.
Standardul de aur impus prin Summitul de la Haga — un buget de apărare de 5% din PIB (3,5% pentru capacități militare de bază și 1,5% pentru securitate conexă) — devine noua unitate de măsură a loialității față de alianță. Din perspectivă europeană, această cerință transformă NATO dintr-o alianță de valori într-un parteneriat de tip tranzacțional, unde „aliații model” sunt cei care plătesc și se înarmează rapid. Documentul avertizează că Statele Unite ale Americii nu vor mai compensa deficitele de securitate rezultate din „alegerile iresponsabile” ale liderilor europeni care au preferat să investească în asistență socială în loc de tancuri și muniție.
România a făcut eforturi uriașe pentru a atinge pragul de 2,5%. Trecerea la 5% ar însemna o presiune imensă asupra bugetului național, forțând statul să aleagă între înarmare masivă și alte investiții publice.
Conflictul din Ucraina
În ceea ce privește conflictul din Ucraina, noua Strategie Națională de Apărare este de o sinceritate dezarmantă: acesta este văzut ca fiind „responsabilitatea Europei în primul rând”. Deși SUA recunosc capacitatea industrială a Rusiei demonstrată în acest război, ele consideră că securizarea păcii în estul continentului trebuie să vină din leadership-ul și angajamentul membrilor europeni ai NATO. Pentru cetățeanul european, aceasta înseamnă că era în care Washingtonul semna cecuri în alb pentru securitatea regională a apus, fiind înlocuită de o epocă în care „pacea prin forță” se obține cu resurse locale.
Pentru România, acest lucru înseamnă că așteptările ca SUA să fie principalul furnizor de asistență militară și logistică în vecinătatea noastră sunt de domeniul trecutului.
Perspectiva internațională pe termen lung este cea a unui echilibru de putere durabil, unde SUA nu caută să „domine, umilească sau sufoce” adversarii precum China, ci doar să prevină dominarea lor asupra intereselor americane. Se dorește o lume a „realismului flexibil”, în care SUA oferă o „ramură de măslin” celor care își arată respect față de valorile americane și respectă interesele „America First”, dar rămân gata să folosească cea mai formidabilă forță militară văzută vreodată dacă această ofertă este refuzată.
Succesul operațiunilor „Absolute Resolve” sau „Midnight Hammer” sunt oferite ca exemple ale vitezei și preciziei cu care noul Departament de Război este gata să acționeze unilateral atunci când interesele sale sunt atinse.
Concluzia pentru Europa
În concluzie, Europa nu mai are luxul ambiguității. Strategia Pentagonului pentru 2026 este un apel la „mobilizare industrială națională” pentru americani și un ultimatum pentru restul lumii democratice.
Citește și:
- Atenţie, politicieni! Ducele de Albota scrie o carte pe care spune că o vinde repede
- România NU mai este cea mai frumoasă țară, cea mai bogată, cu oameni frumoși, harnici și gospodari
- Cei mai frumoşi ani sunt cei ce vor veni…
Evoluția situației internaționale ne obligă să trecem de la statutul de „dependenți” la cel de „parteneri maturi” care își asumă costurile propriului destin. SUA au ales să fie „sabia și scutul” propriei lor națiuni, lăsând restului lumii responsabilitatea de a-și forja propriile arme într-o eră definită de pragmatism și forță brută.
Din perspectiva Bucureștiului, Strategia Pentagon din 2026 este un semnal de „maturizare forțată”. America rămâne „spada și scutul”, dar această spadă va fi scoasă din teacă în Europa doar ca ultimă soluție, după ce europenii și-au epuizat propriile resurse.
Bucureștiul trebuie să aleagă calea
România rămâne un aliat prețuit, dar i se cere să devină pentru SUA un furnizor de securitate, un partener economic, un adept al valorilor ideologice, nu doar un beneficiar. Ceea ce spuneam la începutul analizei că nu intră în viziunea guvernului Bolojan, dominat de neo-marxismul USR și de politicieni adepți ai politicilor de tip Soroș.
Ce mai rămâne de spus? Dumnezeu să ajute România!
0 Comentarii