Vinerea trecută, înainte cu o zi de-a împlini 70 de ani, profesoara de limbă și literatură română, născută la Voinești, astăzi Valea Mare Pravăț, ILEANA VINTILĂ-COȘLEACĂRĂ, a ales să împartă bucuria sărbătorii personale cu toți cei care-o prețuiesc.
În primul rând cu familia, venită de peste tot din țară, apoi cu foștii elevi și cu foștii colegi de cancelarie de la Liceul Economic, de unde s-a pensionat, și – în mod special – cu cele trei prietene, vechi de peste 50 de ani, născute și ele în august, la fel de optimiste în cel de-al șaptelea deceniu de viață.
Sărbătorirea zilei de naștere a fost, totuși, fundalul întâlnirii de la Biblioteca Județeană Argeș. Evenimentul central l-a reprezentat lansarea cronicii de familie „Drumuri spre altădată”, un omagiu – în două părți, bine structurate, cu fotografii, amintiri ale autoarei și ale celorlalți membri ai familiei, neapărat cu arbore genealogic – adus neamului Vintilă, neam de musceleni, coborâtori din Țara Făgărașului.
Cartea marchează debutul literar al doamnei profesoare, primele pagini datând din anul 2007. Sunt fixate, pentru posteritate, „o suită de portrete de familie, dar și învățăminte și activități ce formează pentru o viață, modele de omenie, de toleranță, icoane ale bunătății” (prof. univ. Ion Popescu-Sireteanu, care vede în Ileana Vintilă – Coșleacără o demnă urmașă a lui Ionel Teodoreanu).
Ileana Vintilă – Coșleacără scrie într-o limbă elegantă, dăruind cuvintelor căldură și generozitate, bucuria simplă de a povesti despre lucruri și întâmplări la fel de simple, la fel de frumoase de când lumea și pământul – iernile copilăriei, mărul din grădină, paznic și stăpân al casei, veverița și sperietoarea șugubeață, lumea satului de odinioară, care se scufundă, se pierde și ca zidire, și mentalitar, în zilele noastre. Cu certitudine document, cartea este, însă, și o premisă pentru texte viitoare, de întinderea și cu respirația prozei scurte.
0 Comentarii