Un fenomen real care ia amploare în școli este bullying-ul, fie el verbal, fizic sau online. Elevii pot fi intimidați, hărțuiți, amenințați cu bătaia, umiliți în public sau excluși din grup din cauza particularităților și, din păcate, deși subestimate, efectele sunt copleșitoare. Încă de anul trecut, „Jurnalul de Argeș” a demarat o campanie de presă anti-bullying prin care aducem în lumină eforturile de prevenire a violenței școlare. Psihologul doctor Andra Văsîi (foto) de la Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră al Centrului Universitar Pitești ne vorbește despre cum pot reacționa elevii/studenții când sunt victime sau martori la un episod de violență școlară.
Redactor: Ce poate face elevul dacă el sau altcineva e victimă a bullying-ului?
Psiholog doctor Andra Văsîi: Sunt două direcții pe care le susțin. Prima direcție este cea legală, dacă vorbim despre agresiunea fizică. Dacă persoana e pusă în pericol, trebuie anunțate autoritățile. Dacă are legătură cu o situație școlară, unde lucrurile se pot regla la nivel de comunicare, să se ceară sprijinul profesorului, al dirigintelui. Îndemn elevul să semnalizeze autoritățile școlare, mai întâi dirigintele, profesorii, până la directorul școlii. Să semnalizeze fapta, ca lucrurile să se îndrepte către o direcție bună. Legătura cu familia poate să fie un al treilea pas important, dar trebuie să avem certitudinea că îndemnul e către o familie bine structurată și organizată, ca să nu avem suspiciunea că ar putea să fie mai mult destabilizat decât ajutat.
Care este limita? Când trebuie elevul să spună Stop?!
– E destul de ușor de contabilizat zona de „mă deranjează” sau „e prea mult pentru mine”. Când nu se mai simte sigur pe el și liber atunci trebuie să ia atitudine. Are nevoie să își desfășoare după bunul plac pauzele, are nevoie să se simtă liber, să își desfășoare lucrurile în manieră proprie și nimeni nu are dreptul să îi îngrădească libertatea personală în niciun fel.
De multe ori le este frică de represalii.
– Exact, gândindu-se că vor fi iarăși criticați și că agresorii oricum nu o să pățească nimic. Întărind o convingere sănătoasă e că răul trebuie tăiat de la rădăcină și cu atât mai mult în zona de tinerețe și copilărie. Pur și simplu, în zona școlară îi învățăm să crească mai departe niște adulți cu obișnuințe bune, sănătoase. E drept că, mititei fiind, nu au destul de multe resurse. Ce e ajutător în zona de tehnică e că se monitorizează, din partea școlilor, holurile, încăperile, ca să nu se mai producă agresiuni fizice între elevi. E un lucru binevenit din partea autorităților, din partea Inspectoratului Școlar, că au niște tehnici pe care le folosesc dincolo de partea de educație și învățare.
Cum ar putea să contribuie fiecare dintre noi la crearea unui mediu mai sănătos, mai respectuos?
– Conștientizând că sănătatea e înainte de toate, conștientizând pericolul fizic pe care ar putea să îl producă o piedică, de exemplu, pusă în glumă, punând preț pe sănătate și învățând să nu periclităm libertatea celuilalt. Învățând treaba asta din școală, cât e de important să respectăm nevoile celuilalt.
0 Comentarii