D-le colonel, ați activat o viață ca polițist la Mioveni, inclusiv la uzina Dacia…
– La Poarta 3.
Cât de mult s-a furat pe vremuri din uzină și, mai ales, cum se fura? E adevărată metoda cu pisica și cu segmenții sau e doar o legendă?
– (Râde) Eu n-am prins-o… Dar erau tot felul de cotoi în două picioare care săreau gardul. Se fura prin toate metodele. Erau mulți care veneau pe acolo. Unii furau câte-o placă, un disc… sub haine. Până la furatul cu tirul…
„La uzină s-a furat de s-a rupt”
Cum așa?
– Da. Păi, ce, credeți că după ce au venit francezii nu s-a furat și cu tirul?! S-a furat de s-a rupt. O perioadă până când au găsit sistemul, să facă în așa fel să nu se mai fure, da, se fura și cu tirul. Pentru că noi am găsit piese de origine, de uzină, în urma perchezițiilor, foarte, foarte multe. Dar domnii aveau o altă procedură, nu anunțau Poliția decât în cazuri deosebite; își rezolvau problemele acolo. Îi dădeau afară… era problema lor internă. S-au furat volume mari, dar și mulți s-au dus la pușcărie.
Se făceau și multe afaceri cu piese furate din uzină în acea perioadă?
– Sigur. Păi, se căutau, mai ales în perioada în care se vindeau în Ungaria, în Turcia, știți, imediat după Revoluție. Pentru că atunci chiar a fost o breșă în sistem, pe nimeni nu mai interesa și toată lumea era disperată să fure cât mai mult. Dar, ușor-ușor, lucrurile s-au pus la punct după venirea francezilor. Și vă spun și cum. Ei schimbă modelul (sistemul) pieselor din cinci în cinci ani. Nu se caută piesa asta acum, fiindcă majoritatea mașinilor sunt în garanție – care e extinsă și până la trei ani. Și cine ia niște piese acum ca să le țină cinci ani pe stoc, când s-or căuta, dacă s-or căuta?!… Să știți că, din punctul meu de vedere, Renault are un management fantastic de bun. Au făcut treabă aici! Și ajutați de statul român – cine are ochi să citească vede că în fiecare an uzina primește ajutor de stat pentru vopsit, caroserii, motoare, retehnologizare; și, dacă faceți un calcul, veți vedea că sumele sunt considerabile. Dar asta nu e problema mea…
„Erau trei inși, nucleul anti-PSD: dl Stroe, dl Sicoe și – nu vă vine să credeți – dl lider de sindicat Nicolae Pavelescu. Pe partea cealaltă era dl Nicolescu”
Prin prisma activității dvs, vă întâlneați și cu managerul Constantin Stroe?
– Foarte des. Mai ales în ultima perioadă m-am întâlnit, când se făceau pașii către privatizare. Pentru că veneau foarte mulți francezi… În 1998, Poliția uzinei s-a desființat, pentru că s-a făcut acel contract, iar eu am mai rămas doi ani la Poarta 3, din dorința d-lui Stroe. Ca să fiu, așa, mai plastic, eu deschideam, eu închideam Poarta 3. Cu dl Stroe mă vedeam și ne vedeam cel mai mult cu cei de la organele abilitate, prin reprezentantul SRI, pentru că pe vremea aia SRI-ul lucra în interesul țării.
Păi, acum cum lucrează?
– Probabil, și acum, dar nu am eu ceva palpabil să vă spun… Eu vă spun ce am trăit.
Ce știți despre rivalitatea dintre Constantin Stroe și Constantim Nicolescu?
– Să vă spun cum am perceput eu. Dacă vă aduceți aminte, dl Stroe era prieten pe partea asta a PDL-ului, a PNL-ului. Nu era cu PSD-ul. Și, automat, dl Nicolescu, fiind la PSD, existau, așa, animozități… Pentru mine erau trei inși, nucleul anti-PSD: dl Stroe, dl Sicoe și – nu vă vine să credeți – dl lider de sindicat Nicolae Pavelescu. Dl Pavelescu a vrut să candideze din partea PDL-ului la Primăria Mioveni și n-a putut din cauza mea, cu toate că noi eram prieteni. Pentru că am considerat că nu e corect cum voiau s-o facă… Nu știu dacă dl Ion Georgescu (fostul primar) a apreciat, că dânsul, ca orice politician, uită… Așa și dl Costache, la fel, a uitat, dar le mai aduc eu aminte din când în când… Pe partea cealaltă era dl Nicolescu. Pot să spun că am trăit o fază când eram la Poarta 3: tocmai coborâsem de la dl Stroe, unde fusesem cu o problemă de serviciu; era un om foarte finuț. Ca o paranteză, mai avea o chestie: dacă dl Stroe îți dădea mâna și te îmbrățișa, a doua zi erai „pa” (râde). Pe mine nu m-a îmbrățișat (râde din nou)… Iar dl Nicolescu a venit pe seară. La Poarta 3 era cel de la pază. L-am invitat la mine în birou să sune pe firul scurt la cabinetul d-lui Stroe. I s-a spus de acolo că dl Stroe nu e. Eu, când coborâsem de acolo, era… Da, probabil nu se înțelegeau pe teme de-astea politice și, după câte îmi aduc eu aminte – dar nu vreau să greșesc – când s-au împărțit atunci uzinele în societăți, cred că și Service-ul ( IATSA Dacia Service, n.red) ar fi vrut Uzina să-l ia, dar nu știu cum au făcut, ceva, ceva au fost discuții…
Dar pe cei doi i-ați văzut vreodată certându-se?
– Nu. Pentru că erau prea finuți să facă așa. Ei își dădeau pe la spate… dacă își dădeau.
Revin la ce spuneați mai devreme legat de dl Nicolae Pavelescu. Anume că n-a putut candida din cauza dvs. Cum așa?
– E mult de povestit. Atât vă spun, că s-a enervat și m-a sunat și m-a făcut „javră roșie”. Uite că eu nu sunt roșu, sunt echidistant, dar el acum e „javra roșie” (râde)… E prietenul meu.
A fost parlamentar PSD până anul trecut…
– Păi, ăștia ajung la PSD și la PNL. Ăștia de sunt când colo, când dincolo, joacă după propriul interes. N-au niciun interes pentru țară, domnule, hai să fim serioși!
Ați cunoscut și alți lideri ai PSD Argeș de-a lungul timpului?
– Sigur că da. Pe d-nii Nicolescu, Mînzînă… Pe dl Filip Georgescu, așa, tangențial… Știu că mai bea cafeaua cu dl Burnei, cu dl Stoica și cu diverși… Știu că era un mare povestitor privind-o pe Simona-Bucura (râde), dar discutăm altă dată. Pesediștii știu ce mai vorbește domnul Filip (râde)…
0 Comentarii