
Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea strivește foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Și-ntr-o fină discordanță
Cu priveliștea sonoră,
Merg așa, cam la distanță,
El major și ea minoră…
George Topârceanu (1886 – 1937)
Citește și Răgaz pentru suflet (38) Discursul lui Iisus la o zi după inaugurarea Catedralei Neamului
Citește și Răgaz pentru suflet (37) Poem




0 Comentarii