”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (33)
Cristina Rousseau: - Stimate domnule Nicolae Cosmescu. sunteți inginer de profesie. dar și scriitor, redactor de reviste culturale. Cum ați îmbinat profesia cu pasiunea?
Nicolae Cosmescu:- Cât timp am lucrat în conceperea de automobile, profesia a fost făcută cu pasiune. În restul activității, nu.
Cristina Rousseau: - Un motto dintr-o carte a dvs este: ,,Cu cât înaintăm în vârstă, performanțele trecutului ne par tot mai mari”. Cum explicați?
Nicolae Cosmescu: - Tot ce am făcut din pasiune, competiții auto, publicistică și construirea de prototipuri, nu le-am făcut să le admir la sfârșitul carierei profesionale. Mă mândresc cu fiecare dintre ele. Dar la momentul respectiv, al implicării, nu am făcut decât să trăiesc, cum se zice, clipa. Nimic mai mult. Motto-ul l-am folosit la cartea ,,Destine de campioni” în care scriam despre cei mai performanți automobiliști din ultimii cincizeci de ani. Vreo 600! Cu o treime am vorbit direct, la telefon, să-mi povestească din cariera lor. Evident, eu știam din clasamente cum se stătea. Dar în destule cazuri au hiperbolizat performanțele trecutului. De aici și aplicarea motto-ului.
Cristina Rousseau: - Prima carte a dvs a fost editată în 2002 și se numea „Formula 1 în Era Schumacher”. Dar și cartea „Deceniul lui Fangio” este tot fespre fenomenul Formula 1 la nivel mondial. Cum făceați documentarea, era dificil?
Nicolae Cosmescu:- Cu Schumacher a fost mai simplu: și-a început cariera în 1991, când începuse și la noi să se transmită astfel de curse. Le-am văzut, în direct, mai pe toate. Iar când nu am putut, am rugat câte un prieten să o înregistreze pe casetă video. Cu Fangio a fost incomparabil mai dificil. La noi nu se scria în presă despre curse, în anii '50. Eu am aflat despre asemenea competiții dintr-un mic anunț din ziarul „Sportul popular”. În timp, am constatat greșeli. Anii '50 erau o nebuloasă, încât am citit tot ce am găsit în arhiva mea de reviste străine.
Cristina Rousseau: Când ați decis să scrieți despre un sport care în România nu era de maximă importanță, dar care era practicat cu pasiune? Înainte sau în timp ce practicați acest sport?
Nicolae Cosmescu: - Mult, mult, după. Dacă m-aș fi gândit atunci să scriu despre sportul auto național, poate că erau mult mai documentate cărțile. Dar când trăiești o pasiune, nu e loc și de a doua, dacă vrei să obții rezultate.
Cristina Rousseau: Aveți la activ șapte cărți editate și lansate în România, toate despre acest sport. Mai este în țară un cronicar sportiv ca dumneavostra? Sau un cronicar și un participant la curse, un competitor?
Nicolae Cosmescu: - Participant la curse și scriitor cu atâtea cărți, cu siguranță, nu. Și nu o spun din orgoliu. Asta-i realitatea.
Citește și Vasile Badea – de la rectificator la şef Departament Cutii Viteze
0 Comentarii