Neurochirurgul George Mihalache: „Am în jur de 5000 de operaţii în 19 ani, de când profesez la Spitalul Judeţean”

Continuăm seria de interviuri cu medici remarcabili ai Spitalului Județean de Urgență din Pitești. Astăzi este rândul d-lui dr. George Constantin Mihalache, un foarte apreciat medic primar al secției de Neurochirurgie.

D-le doctor, câte intervenții chirurgicale ați avut la Spitalul Județean Argeș?

– Ținând cont că am venit în 2006, deci am 19 ani de când sunt aici, media anuală a fost între 200 și 250 de intervenții. Deci, am în jur de 5.000 de operații, de când profesez la Spitalul Județean.

Ce operații faceți cu preponderență?

– Majoritatea patologiei pe care o tratăm în Neurochirurgie la Spitalul Județean o reprezintă bolile degenerative ale coloanei, în principal lombare, dar și cervicală și, mai rar, coloana toracală, gen hernii de disc sau stenoze de canal ori stenoze radiculare. Asta ar fi patologia predominantă.

Toate sunt rezolvate?

– Beneficiul pe care îl au pacienții dintr-o intervenție de genul ăsta este undeva la 90%. Deci, cam 9 din 10 pacienți sunt satisfăcuți de intervenție, rămânând ca, dintre cei 10%, cam 5% spun că nu s-a schimbat mare lucru – rămân cumva într-o stare ca aceea din preoperator – și există și cam 3% dintre ei care spun că sunt puțin mai rău decât erau anterior. Deci, sută la sută nu există în medicină.

Intervențiile se fac doar chirurgical? Nu există și alte metode?

– Nu există endoscop operator în Spitalul Județean. Prin urmare, nu putem face acele metode numite minim invazive, care se realizează prin endoscop, ceea ce înseamnă o limitare a timpului de intervenție, cu posibilitatea de a externa pacientul mai repede și cu trauma operatorie mai mică, bineînțeles.

Ați observat în ultimul timp creșterea incidenței vreunei afecțiuni?

– S-a observat o creștere în patologia tumorală, care era cumva de așteptat, atât cerebrală primitivă, cât și metastatică. Adică tumori care migrează în sistemul nervos central, fie cerebral, fie la nivelul coloanei, din alte tumori primitive. Frecvent, de plămâni, la femei se întâmplă de la cancerul de sân, la bărbați – de la cancerul de prostată. Iar frecvența cel puțin în ultimii 5 ani pare cumva că s-a dublat. Nu am încă date certe, dar o să revin cât de curând cu o statistică.

Dar după câte știți, cam câte astfel de cazuri aveți anual?

– Inițial, acum 20 de ani, când am pornit, eram undeva la circa 50 de cazuri operate pe an, iar în ultimul timp am ajuns la aproape 100 pe an. Deci, ne-am dublat în acești 20 de ani.

Care ar fi cauzele acestei creșteri?

– Presupun că motivele sunt multe și cumva intricate. Poate că e și durata mai lungă de supraviețuire a populației; aici adunând mai multe probleme de sănătate pe parcursul vieții. Faptul că bolnavii oncologici sunt tratați pe perioade mai lungi și atunci, supraviețuind mai mult, ajung să facă metastaze din cancerele de la care au pornit. Plus și alți factori alimentari și de mediu, care fără dubiu că au importanță.

Cele mai dificile intervenții: pe un vas care sângerează și pe tumori de linie mediană

D-le doctor, care este cea mai dificilă operație a dvs. la Spitalul Județean Argeș?

– În Neurochirurgie, cred că, în mare, două tipuri de intervenții au dificultate mai crescută. Unu – sunt intervențiile de chirurgie vasculară, cum avem pentru anevrisme rupte, fiindcă pur și simplu atunci lucrezi pe un vas care sângerează; și trebuie să ajungi suficient de repede, să te strecori printre structurile cerebrale, să ajungi la vasul respectiv pentru a-l obstrua și a opri sângerarea. Doi – sunt anumite tumori, pe care noi le numim de linie mediană, adică tumori situate foarte profund, aproape în mijlocul creierului, la care, la fel, trebuie să găsești o cale de abord, care, pe de-o parte, să nu producă leziuni prea mari, prin faptul că tu ajungi la ea și-i faci extirparea, iar pe de altă parte, această extirpare să nu-i cauzeze bolnavului deficite suplimentare. Una dintre ele este o tumoră numită cranio-faringiom; am avut aici trei astfel de cazuri, de care sunt foarte mândru ca realizare profesională.

După aceste intervenții foarte complicate de tumori, apar și recidive? Mai ales dacă sunt maligne…

– Da. Există posibilitatea să apară recidive, dar scopul principal al acestor intervenții este: unu – să-i oferi bolnavului o condiție de viață mai bună și doi – să-i prelungești supraviețuirea. Cum? Printr-o combinație de tratamente, în care chirurgia este numai unul dintre factori, putând, de asemenea, să beneficieze și din radio sau chimioterapie sau din alte tipuri de tratament; de exemplu, în ultimul timp e foarte frecventă în tumorile în special maligne imunoterapia, care stimulează imunitatea pacientului, pentru a combate singur tumora. Imunoterapia o administrează, însă, medicii oncologi, nu ține de specialitatea mea.

Sunteți mulțumit de dotarea pe care o aveți la spital? Vă întreb pentru că știu că ați lucrat un timp în străinătate și puteți face comparații…

– Am lucrat cinci ani. Trei ani în Marea Britanie, doi ani în Franța, un an în Elveția. Întotdeauna e loc de mai bine. Dar, ținând cont că aici există microscop operator – nu este tipic pentru Neurochirurgie, însă momentan ne putem descurca cu el – așteptăm microscopul de neurochirurgie… Avem CUSA (Cavitronic Ultrasonic Surgical Aspirator) – un aspirator ultrasonic, care face trei lucruri în același timp pe tumorile cerebrale: unu – le pulverizează cu ultrasunete, doi – le irigă cu ser, trei – acele celule pulverizate și irigate le aspiră. Ne ajută foarte mult. Dă o cu totul altă finețe intervenției chirurgicale.

„Există acum săli de operație în străinătate care au RMN intraoperator”

La ce nivel se află România în domeniul neurochirurgiei? Care e diferența față de Occident?

– Este destul de mare. Pentru că metodele în special de control și verificare a actului terapeutic s-au perfecționat foarte tare în Occident. O să vă dau un singur exemplu, pe durata rezecției unei tumori cerebrale. Există acum săli de operație în străinătate care au RMN intraoperator. Adică, rezec tumora, dar nu sunt sigur că am făcut rezecția totală sau că a mai rămas ceva pe loc. Și ce fac? Îi fac un RMN cu pacientul în sală, deschis, și verific. Și atunci știu: sunt bine, că uite n-a mai rămas nimic și închid; sau nu, că, uite, mai e o bucată aici și o scot.

Da, e una dintre marile diferențe. D-le doctor, sunt, iată, multe de spus, așa că vă propun să nu închidem aici discuția noastră…

– De acord.

Cine este dr. George Constantin Mihalache

Este bucureștean și are 54 de ani. A absolvit Liceul „C.A. Rosetti” din capitală, apoi Facultatea de Medicină din cadrul Universității „Carol Davila” (în 1998). A urmat un an de internat, apoi a intrat în rezidențiatul de neurochirurgie pe Centrul Universitar București (conducător de rezidențiat fiind prof. Alexandru Vlad Ciurea).
Din 2001 până în 2006 a lucrat în Franța, Anglia și Elveția, cei cinci ani fiind considerați echivalenți cu cei ai rezidențiatului. S-a întors în țară, în 2007, pentru susținerea examenului de specialitate. Din 2006 activează ca medic specialist de neurochirurgie la Spitalul Județean de Urgență Pitești, iar din 2013 este medic primar de neurochirurgie.

Citește și Corupție în NATO: Funcționari implicați în mită pentru contracte de armament și tehnologie

Citește și După 30 de ani, se vinde Forte Vita Farm. Direcţia viitoare a brandului argeşean

Citește și Profesoară de la CUPIT, acuzaţii grave aduse conducerii Centrului Universitar Piteşti: „Feudă privată în care tăcerea este răsplătită şi curajul sancţionat”