Din punct de vedere al structurilor agrare, suntem unicat în U.E., urmare, așa cum am evidențiat adesea, a reformelor agrare cu caracter egalitarist, populist, având la bază nu considerente economice, ci mica parcelă de numai 5 ha cu care s-a operat în formarea proprietății țărănești. În afara demersului din 1991, către președintele Iliescu, contrar Legii 18/91, pentru retrocedarea la nivel de ferme a terenurilor, am mai intervenit în 1994 prin articolul „Societatea Națională a Pomicultorilor din România împotriva tezelor de la Cotroceni”, apărut în „România Liberă” la 16 martie. În 2005, cu doi ani înainte de integrare, când se lucra la punerea de acord a legislației cu cea a U.E., printr-un documentar intitulat „S.O.S. satul și agricultura românească”, înaintat autorităților, am semnalat că, în afară de formalități, „la firul ierbii” nu facem nimic să ne apropiem de structurile agrare, în majoritate ferme specializate, din țările apusene. Exemplificând: România, suprafața medie a unei exploatații agricole – 2,2 ha; U.E., 17,4 ha. România, număr de exploatații – 4.850.000; U.E., primele 15 țări fondatoare, 7.341.00 ha. Populația activă în agricultură, la noi 34%, în U.E., 4,5%. Performanțe, grâu, porumb, la noi 2.500-3.700 kg/ha, în U.E., 6.500-8.500kg/ha.
De acord cu „libera circulație a persoanelor și bunurilor”, dar și în acest caz se impunea să arătăm că „bunurile” agriculturii noastre pulverizate, cu randamente mici și de mai slabă calitate, nu vor face față competiției, în supermarketuri, cu cele din Vest, produse de o agricultură deja modernă! În această situație ar fi trebuit, din partea noastră, să negociem o politică de aderare specifică, și nu aliniată standard la PAC. În esență, PAC statuează reglementări care au în vedere țări cu structuri agrare formate în ferme specializate. Tot sprijinul este îndreptat către dezvoltarea fermelor. Or, la noi, care ferme, cele câteva latifundii care au beneficiat de până la 2 milioane de euro anual?! Politica pe care trebuia să o negociem, unicat în U.E., era aceea de a primi sprijin pentru constituirea de ferme viabile, prin comasarea peticelor de care aminteam. Or, în mod expres, s-a prevăzut că – atenție! – cumpărarea de pământ este neeligibilă! Satele se depopulează și îmbătrânesc. Actualele reglementări PAC nu aduc niciun sprijin modernizării, concentrării terenurilor pulverizate din ruralul românesc. Favorizarea asfaltului în multe localități, alimentarea cu apă, canalizarea, nu au nicio legătură cu tarlaua, cu extravilanul pmântului sătesc, tot mai pârlogit.
Acesta a fost principalul considerent care m-a determinat să solicit renegocierea art. 7 din Tratatul de aderare în U.E. M-am adresat, în ultimă instanță, și la U.E., în 2012, d-lui comisar Cioloș, care mi-a comunicat textual, redau: „România este deja membru al Uniunii Europene și din acest punct de vedere renegocierea unui capitol din Tratatul de Aderare nu este necesară. Ca stat membru, România este un actor cu drepturi depline în procesul decizional european”. În virtutea acestei ultime precizări, aflându-ne în perioada unui proces decizional european, noul PAC 2028-2034, pentru a nu-l rata, sugerez autorităților cu atribuții în negocieri să abandoneze preocupările precum filosofia „avocado vs. Roșii” și să obțină un program-proiect pentru cele cc 6-7 mil. ha încă necuprinse în latifundii.
Orientarea de fonduri către sate – redându-le misiunea de a fi producătoare de bunuri (și nu consumatoare cum au devenit), fonduri necesare în organizarea și amenajarea tarlalelor cu „petice”, făcându-le apte de înfiriparea unor ferme adevărate, medii, viabile. În afara drumurilor de acces și a unei rețele interioare de exploatare, se pot avea în vedere defrișarea mărăcinișurilor, amenajări antierozionale, regularizarea de pâraie, bazine de retenție a apelor ș.a. Și astfel, poate (cu siguranță), tinerii satelor nu vor mai deveni „căpșunari”, dimpotrivă, având oportunități, și cei plecați vor reveni. Încercați, d-le ministru, o adevărată probă de patriotism, la care s-ar mai putea adăuga acceptarea plafonării subvențiilor la latifundii, fermele de peste 750 ha!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Pământul românesc – petice şi latifundii
Citește și Pastila de frumos. Omul şcolii
0 Comentarii