În ziua de 16 August 1877, la Gorni-Studen, in Bulgaria, are loc întâlnirea dintre Prinţul Carol al României şi Marele Duce Nicolai al Rusiei, în urma căreia comanda trupelor aliate româno-ruse trece la Prințul Carol al României. Foto principal: Prinţul Carol I al României, comandantul trupelor aliate româno-ruse.
Asediul Plevnei a fost una dintre principalele bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878 şi meritul acestei victorii aparţine acţiunilor Armatei Române în frunte cu Regele Carol.
Osman Paşa, comandantul forţelor otomane asediate la Plevna, a organizat defensiva şi a respins doua asalturi ruseşti cauzînd multe pierderi trupelor ruse.
În acest moment, ambele părţi erau aproximativ egale în termeni de numar de soldaţi (aproximativ 40.000 fiecare parte), iar armata rusă era demoralizată de cele două eşecuri suferite anterior.
Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei (1831-1891), comandantul forţelor armate ruse în Balcani
Rusia nu mai avea alte trupe la dispoziţie pe care să le trimită într-un nou asalt al Plevnei, aşa că au solicitat României să trimită întăriri. Comandantul trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu insistenţă (prin telegrama din 19 iulie 1877) ajutorul lui Carol I al României.
În scurt timp, armata română mobilizată a trecut Dunarea pe la Zimnicea, și s-a alăturat asediului.
La 16 august, la Gorni-Studen, grupul vestic de armate care asedia Plevna a trecut sub comanda principelui Carol I al Romaniei, secundat de generalul rus Pavel Dmitrievici Zotov şi de generalul român Alexandru Cernat. A rămas celebru schimbul de replici dintre ducele Nicolae al Rusiei și regele Carol I al României. Astfel, ducele Nicolae i-a cerut regelui Carol să renunțe la conducerea armatei române, motivând că nu-l poate pune pe acesta în subordinea unui general rus. Iar regele Carol I al României a replicat: „Este adevărat că nu mă puteți pune pe mine în subordinea unui general rus, dar puteți pune 10 generali ruși în subordinea mea”. Ceea ce s-a întâmplat!
Carol a decis să nu mai întreprindă niciun asalt, ci să asedieze oraşul, tăind căile de aprovizionare cu alimente şi muniţii. Armata româno-rusă a reuşit la începutul asediului să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, păstrînd pe termen lung doar reduta Griviţa.
Gazi Osman Paşa – comandantul forţelor otomane asediate în fortificaţiile de la Plevna
Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiaşi an cînd Osman Paşa a încercat fără succes sa forţeze ruperea asediului în direcţia Opanez şi a fost rănit.
Pe 9 decembrie 1877, în timpul acestei încercări otomane de a ieşi din încercuire, aceştia au traversat noaptea răul Vit ieşind imediat la tranşele româno-ruse şi atacînd pe un front de 3,2 km.
S-au dus lupte la baionetă dar turcii au fost în cele din urma împinşi înapoi în cetate, pierzînd 5000 de oameni şi cauzînd 2000 de victime forţelor româno-ruse.
A doua zi, Osman s-a predat, lăsîndu-i garnizoana şi sabia colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez acceptînd condiţiile de capitulare oferite de aceasta.
El a fost tratat onorabil, dar mulţi dintre soldaţii săi au murit ca prizonieri marşăluind prin zăpadă.
Cei mai grav răniţi au rămas în urmă în spitalele de campanie, dar mulţi au fost ucişi de bulgari.
În urma bătăliei de la Plevna, armatele ruse au putut avansa şi au atacat în forţă păsul Şipka, reuşind să învingă defensiva otomană şi să işi deschidă drumul spre Constantinopol.
Citește și:
0 Comentarii