Așa-zisele măsuri guvernamentale de austeriate au revoltat și au scos în stradă sindicatele din învățământ.
Adrian Voica, președintele sindicatului SIPA Muntenia, face o paralelă între modul în care profesorii erau tratați înainte de 1989 și cum sunt tratați acum: „În plin an 2025, profesorii României se trezesc, din nou, transformați în instrumente pasive ale unor decizii politice grăbite și injuste. Legea 141/2025 – adoptată fără o consultare reală, fără studii de impact și fără dialog social autentic – impune majorarea normei didactice de predare, adică mai multă muncă pe aceleași salarii! Această măsură nedreaptă, lipsită de echitate și de viziune, ne amintește de alte vremuri, pe care le credeam apuse.
În anii comunismului, profesorii erau scoși din cancelarii și duși cu forța, alături de elevi, la muncă agricolă în Cooperativele Agricole de Producție (CAP). Astăzi, nu mai suntem trimiși pe ogor, dar suntem împinși pe tăcute spre suprasolicitare și epuizare, cu un zâmbet ipocrit afișat de decidenți care vorbesc despre «eficientizarea sistemului». Ce s-a schimbat? Nu multe, în esență. Forța s-a rafinat. Presiunea e mai elegantă. Controlul e mai subtil. Dar lipsa de respect e aceeași. Disprețul față de profesie e același. Atunci ni se spunea că «formăm omul nou prin muncă». Astăzi ni se spune că «nu sunt bani» – și suntem obligați să lucrăm mai mult pentru a «salva bugetul țării și a evita falimentul Statului»! Adevărul e că profesorii sunt transformați într-un fel de «țapi ispășitori» ai austerității, fără nicio considerație pentru echilibrul între viața profesională și cea personală, fără a ține cont de impactul asupra calității actului educațional.
Este o formă modernă de muncă forțată, camuflată în haina unei legi «reformatoare» pentru sistemul de învăţământ. Ce mesaj transmitem noii generații de cadre didactice? Că învățământul este o zonă de sacrificiu? Că vocația înseamnă să accepți orice abuz? Că profesorul trebuie să tacă și să se supună? Nu putem accepta acest model. Nu putem accepta ca, după 35 de ani de la prăbușirea dictaturii, profesia didactică să fie din nou umilită, constrânsă, epuizată și ignorată.
Facem apel la toți colegii noștri să nu tacă! Facem apel la societatea civilă să se alăture vocilor care cer respect pentru educație! Facem apel la părinți să înțeleagă că un profesor obosit, suprasolicitat și umilit nu poate forma caractere și minți libere!
Avem datoria morală de a spune lucrurilor pe nume: Legea 141/2025 trebuie abrogată sau modificată urgent. Iar profesorii trebuie tratați ca profesioniști, nu ca unelte tăcute ale administrației guvernamentale. Din câmpul CAP-urilor comuniste ne-am eliberat. Din cercul vicios al abuzului birocratic – trebuie să ieșim prin solidaritate, curaj și demnitate! Nimeni nu e singur într-un sindicat unit! Împreună pentru dreptate și demnitate!”
0 Comentarii