Frumoaso,
Ți-s ochii așa de negri încât seara
Când stau culcat cu capu-n poala ta
Îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul
Din care tainic curge noaptea peste văi,
Și peste munți și peste șesuri
Acoperind pământul
C-o mare de întuneric.
Așa-s de negri ochii tăi, lumina mea.
Lucian Blaga (1895 – 1961)
Citește și Răgaz pentru suflet (23). De profundis
0 Comentarii