Prințul Tom, așa i se spunea poetului Gheorghe Tomozei, atât de legat de Pitești și, mai ales, de Câmpulung, unde a avut o casă. A ținut mult să aibă „casa lui”, pentru că provenea dintr-o familie foarte săracă. A crescut fără tată, copil „din flori”.
Iată o mărturisire: „Primul lucru învățat la școală a fost că sunt sărac. Mama nu mi-a putut cumpăra un ghiozdan și mi-a pus pachetul cu de mâncare într-o față de pernă, țesută de ea dintr-o ață groasă, pescărească. Bineînțeles, nu aveam nici abecedar, caiete, bețișoare, plastilină și nici creioane.
Colegii, cu îngereasca brutalitate specifică, poate, copiilor, au făcut mare haz de fața mea de pernă, eu am plâns nițel și-am vrut să fug, dar o învățătoare-zână i-a mustrat, m-a mângâiat pe capul tuns-bilă și le-a ordonat să rupă fiecare câte o foaie din caietele dictando. Mi le-a oferit apoi și mama le-a cusut zdravăn, drept care viitorul caligraf a avut dulcea unde să-și pască șirurile de o-i-oi”.
Copilul acesta, născut în 1936, a ajuns domn mare, cu maniere ultraelegante. Prin poeziile scrise și prin funcțiile deținute. A urmat Școala de Literatură, fiind cel mai bun prieten al lui Labiș (mai târziu, a fost cel mai bun prieten al lui Nichita Stănescu).
A scris enorm. Poezie, cărți pentru copii, proză, literatură de călătorie, jurnalism, traduceri. La Pitești a trăit puțin, doar patru ani, cât a condus revista de cultură ARGEȘ („epoca de aur” a revistei).
Merită evocat. A decedat la 31 martie 1997, făcând atac cerebral în urma unor atacuri în presă nedrepte la adresa sa. În prezent și în sfârșit, una dintre soțiile pe care le-a avut (Cleopatra Lorințiu), moștenitoarea Arhivei Tomozei, îl evocă în presa piteșteană.
Citește și Ion Toma Ionescu: Portret al artistului la tinereţe (32)
Citește și Filofteia Pally: Portret al artistului la tinereţe (31)
0 Comentarii