Alipirea Dobrogei la patria mamă este un eveniment istoric important, iar Mihai Eminescu a avut o viziune clară asupra acestui proces, subliniind dreptul istoric al României asupra acestui pământ. Conform lui Eminescu, urmașii dacilor și romanilor, precum și ultimii proprietari ai Dobrogei înainte de cucerirea otomană, aveau un drept istoric solid și de necontestat. Martor și narator al evenimentelor pe care le trăia, jurnalistul și omul de litere Mihai Eminescu îl impresionează din nou pe arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, Calinic Argeșeanul, care concluzionează:
„Rămâi uimit de perspicacitatea lui Mihai Eminescu în varii probleme social-religioase-politice! Se vede că, alipirea Dobrogei la Țara mamă, îi crea frisoane. Iată ce spune, la finalul articolului din 4 august 1878: „Din nefericire superficialitatea și pospăiala în toate și a radicalilor (parcă ar scrie pentru azi!), cunoscuta lor lipsă de respect pentru orice rezultat al unei dezvoltări istorice, cultura lor mai mică decât a lucrătorilor de rând din Apus, ne dau și acum ca totdeauna o rea prevestire despre modul barbar în care vor procede. Dea Dumnezeu să ne înșelăm noi și să fie ei mai buni de cum îi cunoaștem.
Acum venim iar de la punctul de la care am pornit. Numai pe locurile acelea care nu sunt într-adevăr ale nimănui s-ar putea așeza colonii. Auzim că lumea noastră oficială e încântată de propunerea bancherilor de la Viena și că guvernanții noștri așteaptă proiectele de organizație ale Angliei, Rusiei și Austriei pentru a aranja administrația Dobrogei, care ar avea a se face de o comisie de diurnași.
Părerea noastră este alta! Ar trebui trimis un om cu foarte întinse cunoștințe administrative, financiare și economice, înzestrat cu puteri discreționare, care să unifice încet-încet țara cu Patria Mamă! Și ar trebui să fie un om mai în vârstă, nu un Pache, Mache sau Sache, scos din cutia unei curtezane pariziene și cules de pe ulițele Bucureștilor, „pour civiliser en deux jours la sauvage Dobrandja”. Cel din urmă hamal turc ori tătar e un om mai prețios și mai folositor decât tot Comitetul de Redacție al „Românului” bunăoară, nemaivorbind de alte ziare liberale. Alți oameni trebuiesc acolo!”
Așa se încheie articolul: „Știm prea bine…” din ziarul „Timpul” din 4 august 1878, pag. 1, articol de o cuprindere spațioasă în arealul problemelor de prim rang din multitudinea situațiilor care cereau o rezolvare urgentă, sigură și competentă!
Mihai Eminescu respingea jumătățile de măsură și leneșele incertitudini ale societății!”
Citește și Rostirea lui Calinic. Catehism filosofic”, un ghid moral şi intelectual
Citește și Rostirea lui Calinic. Stareţ la Mănăstirea Sinaia la doar 33 de ani
0 Comentarii