După câteva zile în care am circulat perfect cu transportul în comun, mi-am amintit de alte trei persoane din diverse zone ale societății care și-au rezolvat pe aceeași cale problemele existențiale. Un tânăr obez simpatic, cu care am vorbit acum câteva săptămâni, a decis, printre alte măsuri pentru optimizarea masei corporale, să renunțe la automobil în favoarea autobuzului.
Un alt amic a fost foarte mulțumit de transportul în comun după ce, timp de câteva luni, a avut permisul suspendat pentru viteza de 101 km/oră în oraș. La ultimele Jocuri Olimpice, campionul nostru la înot, actualmente proprietarul unui bolid de lux, a străbătut Parisul in extremis cu troleul pentru a nu rata startul din bazinul Défense. Cu aceste trei exemple, constatăm că, ideea aparent bizară de a merge cu autobuzul este, de fapt, de maximă utilitate practică.
„În marile conurbații mondiale transportul în comun depășește 80%”
Dintr-o perspectivă istorică, primul vehicul de transport în comun a fost tramvaiul tras de cai în secolul XIX. Ulterior, au apărut tramvaiele electrice, autobuzele, troleibuzele și metrourile, care s-au dezvoltat în secolul XX. Omnibuzul londonez, a cărui etimologie latină înseamnă “buz pentru toată lumea”, dă un farmec aparte metropolei de pe Tamisa, modelul de autobuz cu etaj fiind preluat de autobuzele turistice din toată lumea. Rămânând în capitala Regatului Unit, vara trecută, cu ocazia participării la Congresul European de Cardiologie, am considerat cool să circul de la aeroportul Heathrow la centrul de congrese Excel de pe malul Tamisei cu taxiul tradițional londonez. Prețul erorii de a nu alege metroul a fost de 2 ore și 200 de lire sterline! Continuăm parcursul istoric cu apariția concurenței. Începând din anii 1960, dezvoltarea industriei auto a exaltat sentimentul de independență și orașele s-au umplut până la sufocare cu mașini mici. Ca urmare a acestui fapt, municipalitățile au relansat, prin anii 1980, transportul în comun, prin investiții majore, în special în metrouri, ceea ce a dus, printre altele, la îmbunătățirea calității aerului. Tot în acea perioadă creșterea excesivă a masei corporale a început să fie vizibilă la nivel societal. În zilele noastre, în marile conurbații mondiale, transportul în comun depășește 80%.
„Obezitatea a fost considerată semn de prosperitate, persoanele rubensiene fiind chiar apreciate”
Parcurgând istoria medicinei, observăm că Hipocrate consemna obezitatea nu doar ca boală în sine, ci și ca etapă premergătoare altor boli. Au urmat multe secole de ignoranță în care obezitatea a fost considerată semn de prosperitate, persoanele rubensiene fiind chiar apreciate. Interesant este faptul că acest concept este întâlnit și astăzi în țări din Africa și Asia. Revenind la lumea euroatlantică, odată cu revoluția industrială, creșterea nivelului de trai s-a materializat prin creșterea în înălțime și greutate. În secolul XX, când populațiile și-au atins potențialul genetic în privința înălțimii, greutatea a continuat să crească, iar viziunea lui Hipocrate revine sub forma sindromului metabolic de astăzi. Stresul contemporan accentuează deopotrivă alimentația compulsivă și dereglările endocrine. Combinarea mecanismelor exogen și endogen, coroborată și cu sedentarismul, poate duce la efecte dramatice nu numai la nivel individual, ci și populațional.
Sub aspect cultural, obezul a fost ridiculizat în comedia greacă, asociat cu viciile lăcomiei și desfrânării în literatură creștină, stigmatizat social, discriminat și hărțuit în zilele noastre.
„Transportul în comun ajută la menținerea greutății standard”
De-a lungul timpului, am mers cu autobuzul la Londra, Dubai, Melbourne, Kobe, Los Angeles sau Singapore, și n-a fost rău deloc. De puțin timp, experimentez acest stil de transport în viața cotidiană. Autobuzele electrice Mercedes rulează lin, sunt confortabile, au timpi de așteptare rezonabili și permit mici socializări. Parcurgerea per pedes a distanței până la stație contează ca activitate fizică. Salvarea resurselor este un alt avantaj. Într-o dimineață, în preajma teatrului, am salutat o colegă de serviciu după care m-am îndreptat, în pas alergător, spre autobuzul care tocmai parca în stație. M-am instalat confortabil pe scaun, am citit o parte dintr-un articol medical și am ajuns rapid la spital. După mai bine de un sfert de oră, apare și colega, destul de stresată, venită cu autoturismul personal.
Ca întotdeauna, există și aici unele inconveniente. Spațiul închis implică riscuri de contagiozitate, mai ales în perioadele epidemice, dar și socializarea cu persoane indezirabile, suportarea cuiva care vorbește tare la telefonul mobil sau a altcuiva cu o igienă discutabilă. Spațiul este însă generos, te poți deplasa câțiva metri, dar există și aici riscul unor dezechilibrări sau chiar căderi la frâne, curbe sau accelerări bruște. De obicei, sunt locuri suficiente pe scaune, iar la nevoie, folosim barele. Una peste alta, este decizia fiecăruia cum să își facă viața mai ușoară. Iar transportul în comun ajută la menținerea greutății standard. Vă dorim inimă bună și transport lin!
Conf. dr. Adrian Tase
Citește și Conf. dr. Adrian Tase: „Creierul şi nuca – o relaţie bioestetică”
0 Comentarii