De Ziua Jandarmeriei Române (3 aprilie), plutonierul adjutant șef Florin Ion, din cadrul Postului de Jandarmi Montan Rucăr, a primit insigna onorifică „Jandarmul de Onoare al Anului”. S-a remarcat prin numeroasele misiuni de salvare și dăruirea față de meseria aleasă în urmă cu peste 24 de ani.

„Nașul meu a fost jandarm și din anumite discuții, dar și datorită ținutei care îmi plăcea foarte mult, așa a fost pornirea mea înspre arma Jandarmeriei. Nu am avut pe altcineva din familie care să mă îndemne să mă fac jandarm. Cred că în viață cineva trebuie să te inspire pentru orice lucru. Nu e ușor să începi o carieră militară, pentru că, pe lângă frumusețea, dacă ne uităm din afară, a ținutei, a imaginii, cariera militară vine și cu niște restricții. Și atunci, automat, vorbim la o anumită vârstă tânără de niște restricții pe care în viața civilă nu le avem. Dar, ușor-ușor, vin și lucrurile frumoase”, povestește recunoscător jandarmul originar din Câmpulung.

În 2012 s-a înființat Postul de Jandarmi Montan Rucăr, structură pe care a coordonat-o încă de la înființare. Pe lângă misiunile de menținere și asigurare a ordinii publice, jandarmii montani caută și salvează persoanele rătăcite sau aflate în dificultate în munți, acțiuni la care colaborează cu salvamontiștii.

Întrebat care sunt cele mai mari dificultăți ale acestei meserii, jandarmul a amintit de numărul redus de personal pe care îl au la dispoziție, raportat la o suprafață montană foarte mare. „Vă dați seama că o căutare de persoană rătăcită într-o zonă montană, pe timp de noapte, e foarte greu să o desfășori cu doi oameni și mai ales pe timp de iarnă orice moment pierdut înseamnă punerea în pericol a vieții persoanei respective. Dar eu zic că e o meserie frumoasă, cu aer curat, priveliște și eu mă bucur de această meserie”, a subliniat acesta. La Postul din Rucăr sunt șapte jandarmi montani. Au sediul principal la Câmpulung, dar și două baze (containere) la Lerești și Rucăr.

„Ajunsesem în toamnă să avem și două-trei apeluri pe zi”

Jandarmii intervin deseori și să îndepărteze ursul din gospodăriile oamenilor. „De exemplu, acum, în perioada de primăvară, după ce ies din hibernare, atacurile de urși către localități se înmulțesc. Se văd și prin apelurile la 112, care vin ca statistică la noi. Ajunsesem în toamnă să avem și două-trei apeluri pe zi, poate am avut și în același timp câte două apeluri. Destul de multe, deoarece ursul își procură foarte ușor hrana din sat și bănuiesc că s-au și înmulțit foarte mult. Astfel de atacuri se înmulțesc în localitățile învecinate zonei muntoase, unde ar trebui să își aibă ursul arealul”, ne-a povestit Florin Ion.

„Ursul nu atacă pur și simplu, decât dacă e suprins”

Turiștilor le este recomandat să plece în grupuri pe munte pentru a face gălăgie. „Ursul nu atacă pur și simplu, decât dacă e suprins. De obicei, ursul se retrage. Noi n-am avut niciodată o problemă, plecând pe traseele montane, să fim atacați efectiv de urs, dar nu trebuie surprins, că, totuși, e un animal sălbatic și niciodată nu putem ști care e următoarea lui acțiune. Așa că întotdeauna trebuie să plece minim 2-3 persoane, pentru a putea vorbi, să facă zgomot, ca ursul să audă și să se poată retrage într-un timp destul de mare. Să aibă asupra lor fluier sau ceva cu care pot să facă zgomot. Niciodată dacă-ți apare brusc în față nu trebuie să te panichezi sau să o iei la fugă, că, mai mult ca sigur, ești victimă. Nici să încerci să te cațeri în copac, n-ai nicio șansă, ursul se cațără destul de bine. Singura șansă ar fi să arunci rucsacul în dreptul ursului în speranța că se va apuca de el, mai ales dacă ai mâncare și miroase. De evitat să se meargă pe ploaie, pe ceață, ursul consideră că atunci e momentul lui bun să atace și să se plimbe nestingherit, iar șansele de a te întâlni cu el sunt foarte mari”.

Citește și Alpinistul Teofil Vlad a ajuns pe cel mai înalt vârf din Papua de Vest

Citește și Baza de Salvare Montană Brusturet este, practic, funcţională

Misiune de 12 ore. „Am ajuns acasă abia a doua zi la ora 8 dimineața, toți am stat în munte”

Jandarmul ne-a povestit și două misiuni mai dificile de anul trecut, una din iulie, în satul Sătic din Rucăr, în sprijinul unui bărbat atacat de urs și cealaltă din octombrie, de recuperare a unui turist din Masivul Piatra Craiului. „Un cetățean atacat de urs în comuna Rucăr sângera foarte rău. Piciorul stâng îl avea rănit, pierdea foarte mult sânge. Era o zonă greu accesibilă. Ambulanța nu avea cum să ajungă acolo, trebuia urcat doar cu un ATV. Avem în dotare, așa am putut să ajungem în timp util și să îi aplicăm un garou pentru a opri sângerarea și a putea fi transportat în cel mai scurt timp la echipajul SMURD și ulterior trimis la spital pentru celelalte îngrijiri specializate. Dificultatea misiunii nu a fost foarte mare, doar că timpul de reacție trebuia să fie unul foarte scurt. Orice moment pierdut punea în pericol viața persoanei. Până am ajuns noi acolo era în agonie, pierduse foarte mult sânge. Nu vreau să vă imaginați, avea o cizmă care era plină de sânge când i s-a scos. A durat și la noi puțin, norocul a fost că nu existau aceste semafoare care sunt acum pe DN 73. Cred că asta a fost șansa omului respectiv.

Am mai avut o misiune de recuperare a unor persoane în Piatra Craiului, cu ajutorul celor de la Salvamont. Dar misiunea a durat 12 ore, s-a complicat pe traseu. Dintr-o misiune ușoară de găsire și recuperare a persoanei a devenit o misiune de evacuare a unei persoane care acuza dureri la o gambă și a trebuit transportată pe targă, a trebuit să chemăm forțe suplimentare. Era un frig exagerat. Am primit apelul pe la 17:30 și am ajuns acasă a doua zi la ora 8 dimineața, pur și simplu toți am stat în munte. Eu eram în serviciu, am fost primul care a răspuns la apel, dar ulterior, pentru transportarea pe targă, a trebuit să chemăm forțe suplimentare de la noi, de la Salvamont. A durat enorm de mult. În condițiile în care intrasem de serviciu la 8 dimineața, adică am stat 24 de ore la serviciu. Noi știm când plecăm în misiune, dar nu știm când ne întoarcem, din păcate. Și nu ne prea facem planuri la intrarea în serviciu, că știm că întotdeauna la ora x putem ieși, nu se știe niciodată. De asta noi trebuie să fim pregătiți cu tot ce ne trebuie, să le avem la noi, că nu se știe încotro o apucăm”, ne-a povestit jandarmul.

„Dacă aș putea să am încă șase distincții, le-aș da cu drag colegilor mei câte una”

Anul acesta, Ziua Jandarmeriei s-a sărbătorit la Opera Română, în București. Argeșeanul a primit distincția chiar de la inspectorul general Alin Mastan, șeful Jandarmeriei Române. „A fost ca o încununare a tuturor activităților mele din ultimul timp și a numeroaselor misiuni la care am participat”. La multe dintre ele a intervenit chiar în timpul liber, cum a fost cea de la Rucăr, amintită mai sus.

De altfel, este o obișnuință pentru jandarmii montani să fie la datorie în situațiile critice, când nu sunt suficienți oameni în serviciu. „Spuneam în discursul meu că această distincție ar trebui să o împart cu colegii mei, pentru că în echipă facem lucruri mărețe. Multe misiuni nu aveam cum să le îndeplinesc singur, deci, dacă aș putea să am încă șase distincții de jandarmul anului, le-aș da cu drag și colegilor mei câte una”, a mai spus șeful de post, care a reușit să coopteze și doi jandarmi din generația nouă în echipa sa.

Cel mai tânăr are 25 de ani și a locuit în zona rurală, cunoașterea zonei reprezentând un avantaj. „Nici schimbatul oamenilor nu este un lucru foarte bun, cunoașterea zonei durează foarte mult timp. Și eu zic că să cunoști zona, să poți stabili contactul cu persoana care are probleme și să poți să identifici locul este cel mai important într-o misiune. Dacă nu cunoști zona, deja este o problemă și atunci timpul de intervenție este mult mai mare. Iar oamenii vechi de obicei sunt cei mai importanți în cadrul unei asemenea structuri. Cunoașterea zonei este una dintre cele mai importante, și apoi condiția fizică”, consideră plutonierul adjutant șef.

„În munca aceasta de alpinism pe care o mai facem noi nu trebuie să greșim decât o dată…”

Tocmai de aceea, jandarmii montani sunt foarte buni cunoscători ai muntelui. „Avem zile de pregătire în care facem trasee cu tot efectivul postului, pentru uniformizare, pentru creșterea deprinderilor și siguranță. În munca aceasta de alpinism pe care o mai facem noi nu trebuie să greșim decât o dată, iar acest lucru trebuie să ni-l însușim destul de bine, pentru că într-o astfel de misiune trebuie să avem încredere unul în celălalt. Nu există foarte mult timp de explicații, de verificat. Intervine adrenalina și timpul e cel mai important. Din păcate, în astfel de misiuni vorbim de viața oamenilor și nu putem să ne jucăm cu treaba aceasta”, a concluzionat jandarmul.

Citește și Exclusiv! Alpinistul Teo Vlad ne-a povestit despre recenta expediţie din Patagonia

Citește și Proces de răsunet! Doctor în istorie la Biblioteca Judeţeană, hărţuit de directoarea Voinicu

Citește și Petrochimia s-a licitat pe bucăţi. Ginerele lui Constantin Stroe a cumpărat o parte