Miercuri, 26 aprilie, s-a desfășurat, la Biblioteca Județeană Argeș, susținută de o expoziție de carte exemplificatoare, încă o conferință din ciclul de conferințe „Valori argeșene – valori naționale”, inițiate de Instituția Prefectului. În miezul atenției, s-a aflat gazetarul și scriitorul Tudor Teodorescu-Braniște, argeșean după mamă, născut la Pitești, în ziua de 12 aprilie a anului 1899, trecut la cele veșnice în 1969.
Cuvântul de deschidere i-a aparținut Prefectului de Argeș, Emilian Dragnea, care a reiterat, expresiv, importanța proiectului, în contextul conturării unei dimensiuni identitare așezate și clare. În același spirit, gazda evenimentului, Octavian Mihail Sachelarie, a realizat un profil sugestiv – cu accent pe complexitatea personalității, a structurii afective rare, din perspectiva secvențelor temporale trăite – al lui Tudor Teodorescu-Braniște.
Directorul Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Cultural Național, Cristian Cocea, a captat, ca de obicei, atenția, evidențiind calitatea de portretist a gazetarului-scriitor, intransigența în materie de virtuți și defecte, sangvinitatea pamfletului politic, în ciuda unei înclinații nebănuite către a pipăi cu blândă ironie – de-această dată, accentul cade pe blândețe – adâncimea lucrurilor. Cristian Cocea a ilustrat acest aspect, mai puțin cunoscut, lecturând un fragment din „Elogiul bârfelei”, care aduce în prim-plan un Teodorescu-Braniște absolut fabulos.
Ziaristul a semnat primele cronici literare cu pseudonimul unui personaj de roman
Informații prețioase și riguroase a oferit conf. univ. Delia Duminică (Facultatea de Jurnalism și Comunicare a Universității din Pitești). Delia Duminică este doctor în Tudor Teodorescu-Braniște, așa se și explică patosul cu care a reușit să țină în priză sala. Tinerii prezenți la conferință au aflat, de exemplu, că numele din certificatul de naștere al gazetarului era Theodor Teodorescu, abia în 1955 și l-a luat oficial pe cel de Tudor Teodorescu-Braniște, nostalgic după pseudonimul cu care și-a semnat primele cronici literare, cele de la 16 ani – Andrei Braniște – personaj de roman din epocă.
Avocat, pledant doar într-un singur proces, Teodorescu-Braniște a militat îndârjit, în presă, pentru oropsiții de toate felurile, în general, pentru țărani, în special, i-a promovat pe ziariștii tineri, în cele două publicații pe care le-a condus – „Jurnalul” și „Jurnalul de dimineață” – a detestat războiul și pe îmbogățiții de război și, democrat declarat de stânga, s-a opus nazismului, pentru ca, ulterior, înțelegând toate consecințele opțiunii sale politice, să sfârșească izolat, sărac, bolnav și singur.
Iată că, în 2017, Tudor Teodorescu-Braniște primește lumina recunoașterii. Ca ziarist, ca scriitor – cea mai cunoscută carte a sa este romanul „Prințul”, ecranizat în 2004 – și ca om. Primește lumina recunoașterii ca pe lumina Învierii. Și, prin el, comunitatea argeșeană învață să-și țină capul sus.
0 Comentarii