„Se înțelege de la sine că a te naște din iubirea lui Dumnezeu, într-un spațiu geografic asemenea celui de la noi, unde se petrec în dans cosmic cele patru anotimpuri e, drept, greu de purtat, este totuși un dar special de la Dumnezeu. Am ascultat deseori Anotimpurile de Vivaldi și am putut pricepe, după puterea noastră, ce a dorit compozitorul inspirat să ne transmită din frumusețea de taină a primăverii, verii, toamnei și iernii. Mi s-a părut că acordurile de primăvară sunt cu totul neobișnuite.
O mare forță a naturii începe să se reverse peste întreaga fire! Totul revine la viață! Toate viețuitoarele încep să se arate spre lumină! Căldura înalță spre soare ghioceii plăpânzi, eliberându-i din umbrele pământului. Iar Floarea cu lumina Paștelui se înalță sfielnică privirii noastre”, așa începe capitolul cu titlul de mai sus, inserat în volumul „Iubirea Nemuritoare a lui Dumnezeu”, opera integrală, lucrare apărută la Editura Arhiepiscopiscopei Argeșului și Muscelului în anul 2018, sub semnătura lui Calinic Argeșeanul.
„În acest spațiu de timp astronomic, după ce Dumnezeu a urzit hora planetelor pe bolta cerului fără de sfârșit, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, asemenea bobului de grâu ascuns sub brazdă, dar răsărind întru întruparea Pâinii, a înviat din tenebrele morții, El, Fiul lui Dumnezeu, Pâinea cea cerească și izvorul bucuriei veșnice, aducându-ne pacea împăcării și iertării păcatelor”.
După acest omagiu adus anotimpului înnoirii, primăvara, o perioadă de grație în care ne amintim și retrăim suferințele Fiului Domnului ca să ne bucurăm, mai apoi, de vestea Învierii, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului ne poartă lin prin slovele cărților sfinte, deslușindu-ne taine, altfel ermetice, și greu de înțeles în cheia omului subjugat de grijile pământene și neinițiat în tâlcurile dogmelor: „Întreaga omenire are menirea de a înțelege aplecarea cerurilor spre pământ, adică Iisus Hristos să pășească pe urmele lui Dumnezeu, pământul fiind așternutul picioarelor sale. În noaptea Învierii lui Iisus Hristos, Domnul, auzim cântul ce se înalță spre bolta cerului: «Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paștele Domnului, Paștele! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu, ne-a trecut pe noi, cei ce cătăm cântare de biruință! (Sfântul Damaschin, Canonul Învierii, Irmosul)». Mărturia marilor savanți ai lumii ne arată că, până acum, nu s-a descoperit că ar mai fi viață pe alte planete sau alte puzderii de galaxii. Pământul, așadar, este spațiul unde Ziditorul cerului și al pământului a plămădit o lume fără egal, într-o frumusețe absolută. Aici, din mila lui Dumnezeu, în fiecare zi, viețuim și ne împărtășim la nesfârșit din darurile Sale și din vistieria de har îndestulător, din iubirea Lui cea veșnică.”
Și, din nou, despre frumusețea lumii văzute, un dar al dumnezeirii de care trebuie să ne bucurăm în fiecare zi: „Învățăm în fiecare zi și anotimp al anului ce se deapănă ireversibil, din cartea larg deschisă a naturii, urzite cu înțelepciune de Bunul Dumnezeu, că lumea terestră, adâncul mărilor și înaltul cerurilor, deci natura, în complexitatea ei, stă ca un giuvaer de mare preț în preajma noastră. Această frumusețe a lumii văzute, în freamăt și mișcare necontenită, ne îmbie pe fiecare, în parfum de iasomie, să ne bucurăm de bogăția darurilor dumnezeiești pe care să le prețuim din toată inima”. La pași de dans, de la „Primăvara” lui Vivaldi și până la „Hristos a Înviat din morți”, ne invită ierarhul scriitor al Argeșului și Muscelului…
Citește și Rostirea lui Calinic. „Numai suferinţa ne face oameni”
Citește și Rostirea lui Calinic.„Beneficiul comun, cinstit: pacea între popoarele lumii!”
0 Comentarii