La 1 iunie 1966, după tatonări și lupte de culise, apărea revista „Argeș”, subintitulată „revistă social, politică și de cultură”. Primul director a fost lectorul universitar Mihail Diaconescu. Până la sfârșitul anului 1969, revista a avut parte de trei rânduri de conduceri.
Pentru că s-a dovedit că scriitorii locali nu au suficientă autoritate, primul secretar al județului Argeș, Gheorghe Năstase, a adus un desant de la București (redactor-șef – Gheorghe Tomozei, acesta având însă casă și la Câmpulung, adjuncți Florin Mugur și Cezar Ivănescu). Tomozei a rezistat pe funcție patru ani, făcând din „Argeș” cea mai bună revistă a țării, fapt pentru care a primit de la Nicolae Ceaușescu medalia „Meritul cultural”.
Își reamintea Sergiu I. Nicolaescu, cel care i-a urmat la conducere:
„«Momentul Tomozei» a fost unul benefic pentru «Argeş». În primul rând, Gheorghe Tomozei a ştiut să-şi apropie unii lideri politici locali (în special pe Gheorghe Năstase, un intelectual fin, care cocheta şi cu scrisul). În al doilea rând, revista s-a subintitulat «de cultură». În al treilea rând, poetul avea numeroase relaţii la Bucureşti, era prieten cu cel mai mare poet român de după al II-lea război, Nichita Stănescu, şi cu alţi mari scriitori ai timpului. În al patrulea rând, Gheorghe Tomozei «făcuse» numeroase publicaţii la Bucureşti şi a ştiut să se înconjoare de o echipă foarte bună pentru vremea aceea. (…)
Din când în când scriitorii din Piteşti şi din zonă au fost publicaţi cu grupaje de versuri sau cu fragmente de proză. Poetul a avut o idee remarcabilă prin înfiinţarea, în cuprinsul revistei, a «Bibliotecii Argeş», un fel de supliment, în care au publicat adevărate plachete mulţi poeţi (…)
Gheorghe Tomozei ţinea la scriitorii din Argeş, dar colabora greu cu cadrele didactice ale Universităţii din Piteşti, nici măcar Petru Mihai Gorcea nu era «exploatat» la adevărata lui valoare (…) Şi în redacţie au existat tot felul de fricţiuni, care au contribuit la crearea unei atmosfere de nemulţumire, de bârfe şi mai ales de reclamaţii, fie către forurile locale, fie către Bucureşti. Dar principala cauză a plecării lui Tomozei de la Argeş a fost de natură politică.”
De altfel, într-un raport secret din 1973 al șefului cenzurii județene, Radu Albu, Tomozei era acuzat că-l publică pe Nichita Stănescu, un poet abstract, care evită să scrie poezie patriotică, iar scriitorii locali, care scriau așa ceva, nu sunt publicați. Sau pe alți scriitori abstracți și nu dă seama de realitățile politice ale vremii.
„Momentul Tomozei” e socotit și azi, după atâția ani de apariție, ca fiind „epoca de aur” a revistei.
Citește și Ce surprize vă așteaptă la Simfonia Lalelelor! Programul complet
Citește și Liceenii pot studia un an în SUA. A început sesiunea de preînscriere pentru bursele FLEX
0 Comentarii