Pe tanti Florica o știu din 1975 când profesam la un dispensar dintr-o comună argeșeană. Cu bune și cu mai puțin bune, a trecut de atunci o jumătate de secol. Mică de statură, guralivă, perpelită, dar cu simțul măsurii tipic țăranului român autentic, împreună cu soțul, tot un prichindel, erau în sat un cuplu pitoresc. Prin vizitiu sau prin coana moașă îmi trimitea vorbă că mă roagă să oprim șareta și la poarta ei, că nu și-a mai luat cam de mult „atențiunea de la inimă”, o dor șalele și toate oasele, nu are putere sau a răcit la „bășica udului”.
Trebăluia toată ziua prin curtea căsuței din chirpici și prin grădină, creștea în fiecare an o namilă de porc și multe bibilici, iar când o întrebam cât mănâncă, îmi răspundea invariabil: „Ciugulesc ca o vrabie”. După ce am devenit specialist dermatolog, am tratat-o de multe ori de-a lungul anilor, dar cum auzea prin sat că are cineva probleme cu pielea, îl sfătuia: Te duci la Pătrașcu, medicu’ nostru”. Am revăzut-o pe la începutul lui februarie, când a venit la policlinică însoțită de una dintre fiice.
„Să trăiești! Ai crezut că am murit? Aș vrea io, da’ nu mă ia Domnu’. Moșu’ s-a dus la loc cu verdeață la 94 de ani. Am rămas singurică și e tare greu, că am și io 89 de ani. Mai ții minte ce de bibilici aveam? Le-am pierdut, că, ale dracu’, zboară prin pomi și peste garduri pe la vecini. Ăia ce să facă? Le prinde și le taie. Cel mai rău îmi pare de bibiloiu’ care păzea poarta casei ca un câine repezindu-se la străini.
Acu’ o lună am dat 5 milioane pe un purcel cât un pisoi. Până la Crăciun îl fac de 100 de kile. Ce mai e prin sat? Ce să fie, ologi mulți, babe cotonoage și surde. De ce a murit moșu’? Cred că l-a omorât un medic de la spital. I-a băgat un furtunaș pe canalu’ de la cioacă fincă se blocase bășica din cauză de prostată și infecție care i-a oprit inima. Popii e din ce în ce mai calici. Am venit acilea că ești cel mai bun și omenos din țară. Să trăiești 150 de ani!” La plecare am întrebat-o dacă-mi permite să o sărut pe frunte. „Te las, da’ cu condiția să te pup și io.”
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Mai bine mort decât ipotent”
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Chioru’” şi opincile ţărăneşti
0 Comentarii