Emoțiile, încă vii, ale unui eveniment desfășurat în primele zile ale fiecărui an mă îndeamnă să le împărtășesc și domniilor voastre: este vorba de întâlnirea, statuată, în familia învățătorului – deputat de Gorj – Ion D. Isac, numeroasă, cu 8 copii, de a se reuni, odată pe an, cu prilejul aniversării unuia dintre membrii ei, cu participarea tuturor, indiferent unde se vor afla, în țară sau chiar peste hotare. În ultimii ani mi-a revenit mie, ca ultim viețuitor dintre urmași, nobila misiune de a menține și continua cutuma.
Alături de numeroșii nepoți, stră și stră-strănepoți, reuniunea, și cea de anul acesta, a fost onorată de participarea unor notabilități din administrația municipiului Pitești și a Argeșului; intelighenția presei argeșene; colegi conducători ai institutelor de cercetări naționale de la Mărăcineni și Ștefănești. Cu o remarcă specială, prezența câtorva directori ai Stațiunii de Cercetări Pomicole Voinești – Dâmbovița, în amintirea celor 20 de ani, ai tinereții, pe care i-am petrecut pe meleaguri dâmbovițene. Nu au lipsit numeroși prieteni și colaboratori pe care viața mi i-a apropiat în 1/2 secol de când sunt cetățean al Argeșului. O mică destăinuire: destinul a decis (un adevărat miracol!) ca jumătate dintre copiii familiei Isac, din Gorj, 4, toată partea bărbătească, să devină cetățeni ai Argeșului, trei dormindu-și deja somnul de veci în cimitirele din Pitești și Câmpulung Muscel.
Între dâmbovițeni, și dl. Pădure Eusebiu, care, prezentându-se, a grăit: „Sunt, dacă mă pot numi așa, un fermier pomicol din satul Gemenea, com. Voinești, posedând 11 ha livezi”. Subiectul fiindu-mi apropiat, considerându-l de interes general, l-am rugat pe dl. Pădure să dea unele detalii: „Cele 11 ha sunt divizate în 18 trupuri pe raza a trei comune: Voinești, Cândești, Malu cu Flori; de diferite dimensiuni, cele mai mari, 3, au fiecare câte 2,5 ha. Majoritatea provin din moșteniri, zestre, ale familiei. Eu am cumpărat 2 ha, într-un trup, de la 12 proprietari. Am două tractoare, două pompe de stropit, mașină de tocat ramuri, platforme transport și altele”.
Încă reușește să stăpânească răzlețele parcele, la distanță de km unele de altele; între Cândești și Malu cu Flori, de exemplu, fiind 10 km. Tăierile, recoltarea și asigurarea securității fructelor, fiind principalele dificultăți. Structura plantațiilor, de diferite vârste, unele de peste 40 de ani, în sistem clasic, cu pomi îmbătrâniți, soiuri vechi. Dar are și „grădini” cu livezi în sistem intensiv și super intensiv. De altfel, deși cele 11 ha, ca suprafață, pot fi încadrate în categoria de „fermă”, amplasarea pulverizată nu permite aplicarea în condiții de eficiență a tehnologiilor de cultură. Cu toată strădania și marile cheltuieli, inclusiv de timp, producția de fructe valorificată anual, direct către „intermediari”, la recoltare, este în jur de 200 t mere. Rezultă numai 20t/ha, față de potențialul zonei de 40t/ha. „Ferma” d-lui Pădure, tipică pentru zona dealurilor subcarpatice, poate fi încadrată mai degrabă în categoria „pomicultură de grădină”. S-ar impune (la noi aproape că lipsesc) studii socio-economice, legate și de evoluția satelor românești din zonă, în multe cazuri spre dispariție.
Dl. Pădure are doi urmași; întrebat dacă activitatea pomicolă va fi preluată și va continua, a răspuns: „Nu cred, au alte profesii bine retribuite”. Situația este generală în satele de deal (mai ales) și vor trebui gândite și găsite soluții pentru restructurarea proprietății, pentru concentrarea în exploatații viabile, atractive pentru generațiile viitoare de locuitori ai satelor moderne de mâine, inclusiv în Argeșul nostru. Ceva de genul fostului Institut de Drept Agrar și Economie Agrară; sau Institutul Social Român și discipoli, pentru vremurile de astăzi ai unor Virgil Madgearu, Dimitrie Gusti, Ionescu Șișești, C. Garoflid ș.a. În ce ne privește, în micuța noastră rubrică, în măsura modestelor disponibilități, vom fi alături. Aș vrea să cred că probleme de asemenea dimensiuni se vor afla pe agenda viitoarelor administrații politice ale statului nostru.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Diversiuni, scorneli, intrate în istorie
Citește și Pastila de frumos. „Umbre – perene” în peisajul natural românesc
0 Comentarii