Despre Revoluția din Decembrie 1989, o bornă în istoria României, s-a comentat în fel și chip. Printre participanții direcți la evenimentele de atunci, care aveau să ne schimbe viața, se numără și Ion Sănduloiu, actualul șef al Salvamontului din Argeș.

El a ieșit în stradă, nu a stat la televizor. Iar pentru asta – o spune clar – nu are nevoie de certificat de revoluționar, de scutiri de de taxe și impozite sau de alte beneficii…

Despre ce a trăit în acele zile Ion Sănduloiu a postat pe pagina sa de Facebook, dar mai multe va scrie și într-o carte. De ce? Pentru că e bine să știm adevărul, e bine să ne cunoaștem istoria. Așadar, iată ce scrie Ion Sănduloiu…

„Revoluție sau lovitură de stat?

Știți cum stă treaba? Cei care au stat în pijama, la televizor, pentru că ”se băgase program toată ziua”, spun că a fost lovitură de stat. Și nu sunt deloc puțini…

Ăilalți, care au ieșit în stradă indiferent ce s-ar fi întâmplat, spun că a fost REVOLUȚIE!!!

Pe 21 decembrie seara ne-am întâlnit aproape toți cei de la Salvamont Pitești, acasă la Lucian Popescu, unde am decis ca a a doua zi, împreună cu mai mulți prieteni, să ieșim in Piața Lenin (pe atunci!) și să stam in grupuri de max 5 – cum era anunțat, altfel urmând a fi arestați – pentru că sigur ni se vor alătura și alții. Era acum, ori niciodată!

Era deja o tensiune crescândă, mai ales din octombrie cand a fost spart Zidul Berlinului. Eu incepusem deja sa umblu permanent cu un Zenit la mine, ca să fac poze indiferent ce urma să se întâmple iar pe Gabi și Andreea le mutasem la mama, în garsonieră, pt ca eu îmi luasem un tuner căruia îi făcusem antene din sârma de cupru întinse prin toată garsoniera și ascultam – când eram acasă – emisiile posturilor străine care relatau ce se intâmplase în toate țarile comuniste… rămăseserăm ultimii.

Fuga lui ceaușescu ”ne-a stricat planurile” dar în sens pozitiv. Am ieșit cu toții în piață, apoi am auzit că analfabeții fugiseră cu un elicopter de pe CC. Nu mai țin minte cine și îmi pare tare rău, m-a anunțat în piață ca m-au sunat de la centrul militar județean și că au lăsat un număr de telefon. Am tulit-o acasă, am sunat și am fost întrebat dacă vreau să fac parte dintr-o grupă a Salvamont Pitești Făgăraș-Sud care să meargă în sprijinul vânătorilor de munte de la Bat. 33 Curtea de Argeș, pentru că erau informații ca securiștii vor crea diversiuni în toată țara, pentru a-l elibera pe ceaușescu. Evident am raspuns că da, și mi-au zis că întâlnirea este la ora 22.00 la Spitalul Județean, în cabinetul drului Traian Dumitrescu, medicul și veteranul nostru.

Am plecat la 21.30, nu după ce Gabi s-a pus în ușă plângând, cu Andreea care avea 4 luni în brațe și mă întreba de ce trebuie să mă duc eu… dacă nu eu, daca așa își pun problema toți… atunci cine?

În cabinet erau dr. Dumitrescu, Lucian Popescu, Vali Neamțu, Bebe Nistorescu, Marius Gane și Iulian Patrașcu. La câteva minute a venit și Bogdan Radu, care era aspirant pe vremea aia, încă nu făcuse școlile.

Am plecat cu o Salvare din aia clasică, pe un întuneric absolut, pentru că și singurele lumini care erau aprinse ici-colo, pe strazile principale, erau stinse.

Pun capul pe rucsacul pe care îl aveam între picioare, îmi pun mâna peste colțarii legați sus pe capac și încerc să stau cu ochii închiși, neștiind când voi mai avea ocazia…

La intrarea în Curtea de Argeș, un MLVM (Mașina de luptă a Vânătorilor de Munte) era tras de-a curmezișul străzii, Salvarea oprește, se dechide ușa și urcă un locotenent de VM care se uită atent la noi și ne întreabă dacă suntem alpiniști de la Dinamo sau de la Steaua. Întrebare cu schepsis, o să detaliez în carte de ce au fost alarmați salvamontiști de la Pitești! Îi răspundem că suntem de la Salvamont, nu suntem de la cluburile de alpinism. Ne spune unde să mergem și intrăm în oraș.

… aici sar, veți citi în carte …

Pe 24 decembrie seara, proaspăt sosiți înapoi, în căminul garnizoanei, ne uitam încordați la TV. De când fugise ceaușescu, se întețiseră focurile și diversiunile în țară, probabil un plan de a-l elibera.

Intră in cameră plt. maj Libertatu și ne spune: ”Se trage în Pitesti, la Spitalul Militar!” Întreb unde, mai exact? Înghețasem, vis-a-vis de spital aveam garsoniera. ”La 1714…”. Asta era FIX peste drum de apartamentul mamei mele, unde le dusesem pe Gabi si Andreea, ca sa nu stea singure!!! Apartamentul era cu vedere către unitatea de peste drum…

Mă ridic în picioare și îi anunț pe toți că eu plec la Pitești.

„Adriane, ești un laș dacă pleci!”, zice Bebe pe un ton sentențios. Replic ”Știi ceva, laș ești tu, că stai aici, apărat de santinele! Se trage la două sute de metri de familia mea!” Nu se aștepta, pe vremea aia, noi ăștia, proaspeți salvamontiști, trebuia să ne adresăm foarte respectuos celor mai în vârstă…

Intervine Libertatu și-mi zice ”Adi, până la gară sunt patru baraje. vei fi cu siguranță împușcat, cu echipamentul pe tine și cu rucsacul în spate!!!. E tren dimineață, la prima oră!”

Consimt să plec dimineață, ceea ce am și făcut împreună cu Marius Gane și Iulică Pătrașcu.

…restul, in carte …

Dacă mi-am luat ”ceferticat de livoluționer”? Nu, pentru că nu pentru asta am plecat de acasă…. să nu plătesc impozite și să am scutiri” – a scris Ion Sănduloiu, pe pagina sa de Facebook.

(sursa foto: Ion Sănduloiu – Facebook)