# Copiii dorm cu gunoiul la capul patului, iar masa dintr-un salon riscă să se prăbuşească şi să îi accidenteze
La finalul lunii februarie, am petrecut opt zile împreună cu fiica mea la Spitalul de Pediatrie Piteşti. Deşi am fost internate pe secţia Pediatrie IV, recent reabilitată şi modernizată, am constatat că, în continuare, condiţiile din spital sunt groaznice.
Deşi dotările sunt unele de excepţie pe secţia de la etajul trei al unităţii sanitare, modul în care micuţii pacienţi şi părinţii acestora sunt trataţi lasă mult de dorit. Aroganţa şi comunicarea deficitară par a fi criterii de bază în selectarea asistentelor şi infirmierelor.
Şi am mai constatat un fenomen: deşi unii dintre pacienţi afişează într-adevăr o lipsă totală de bun simţ în ceea ce priveşte păstrarea curăţeniei şi a mobilierului în stare bună, nici personalul secţiei nu manifestă prea mare interes pentru restabilirea ordinii şi a disciplinei. Delăsarea şi indiferenţa faţă de micuţii internaţi în saloane, care sunt condamnaţi să respire peste noapte duhoarea emanată de coşul de gunoi sau riscă să fie accidentaţi de piesele de mobilier deteriorate şi nereparate, fac parte din rutina zilei. Aceste aspecte le-am semnalat şi infirmierelor şi asistentelor, de-a lungul şederii mele în spital, însă doamnele respective şi-au văzut în continuare de treburile lor, mult mai importante decât soarta copiilor internaţi la Pediatrie.î
Infirmierele te iau la înjurături dacă îndrăzneşti să muţi coşul de gunoi în baie
Trebuie specificat încă din start că la secţia Pediatrie IV persoana adultă care însoţeşte copilul pe toată perioada şederii în spital e nevoită să plătească suma de 10 lei/zi cu titlul de „cheltuieli aferente spitalizării”. Iar dacă însoţitorul doreşte să primească şi hrană de la bucătăria spitalului sunt solicitaţi alţi 5 lei/zi în plus.
Secţia Pediatrie IV a fost reabilitată de curând. În Salonul 6, pereţii încă miros a vopsea proaspătă, iar podeaua verde îţi dă o senzaţie de curăţenie şi confort. Mobilierul e nou, lenjeria imaculată, iar pe unul dintre pereţi atârnă, ca un tablou, un televizor LCD. Baia, deşi strâmtă şi având un sistem de aerisire care abia mai face faţă, e curată totuşi. Pe holul secţiei e poziţionat şi un frigider în care pacienţii îşi pot depozita mâncarea. Cu alte cuvinte, condiţii excelente la etajul trei al Spitalului de Copii, ar putea gândi cineva care vine în vizită pentru doar 10 minute (astfel te întâmpină gardienii la intrare, în timpul programului de vizită: „Nu staţi mai mult de 10 minute!”).
Numai că, realitatea e cu totul alta în momentul în care ajungi să stai închis între cei patru pereţi ai salonului ca într-o colivie. Noptiera de lângă patul bolnavului are un design atractiv şi e încăpătoare, numai că în multe dintre saloane e plasată lângă sursa de căldură, iar obiectele personale sau medicamentele depozitate în interiorul ei se pot deteriora sau altera. Şi cum nu ai voie să depozitezi bagaje sub pat, o altă alternativă de a păstra medicamentele nu prea există.
O altă problemă e şi coşul de gunoi care trebuie musai să stea în salon, lângă patul bolnavului, pe toată perioada nopţii, deşi e arhiplin. Dacă îndrăzneşti cumva să îl plasezi în baie pentru a nu respira copilul mirosul degajat de coaja fructelor intrate în putrefacţie sau, mai rău, de absorbantele aruncate la gunoi de adolescentele internate în spital, eşti făcut cu ou şi cu oţet de infirmierele care vin dimineaţa să cureţe salonul.
Avertismentul asistentelor: „Spălaţi-vă tot timpul pe mâini ca să nu plecaţi de aici cu o altă boală”
Pe la jumătatea şederii în spital, fiica mea a fost transferată pe aripa bolilor digestive de la aceeaşi secţie Pediatrie IV. O asistentă ne avertizează: „Spălaţi-vă tot timpul pe mâini ca să nu plecaţi de aici cu o altă boală”. Salonul nr. 3. Proaspăt renovat, dispunând de baie şi frigider, însă fără televizor. Uşa de la intrare se deschide doar pe jumătate. Ceva din pardoseală o blochează şi trebuie să forţezi pentru a se dechide la maximum. La baie, scurgerea de la cadă şi sifonul din pardoseală sunt înfundate, iar pe calorifer se pot observa pete maronii (foarte probabil de fecale). Lenjeria de pe pat e, pe alocuri, pătată sau găurită. Masa are doar trei picioare, unul dintre ele e rupt şi abia se mai ţine să nu cadă peste picioarele copiilor internaţi în salon. Ceea ce şochează e însă faptul că infirmierele, atunci când dau cu mopul pe jos, se lovesc constant de căderea piciorului. Promisiuni peste promisiuni că piciorul mesei va fi prins cu un şurub, însă nu se întâmplă nimic. Delăsarea e în elementul ei şi pare că nimeni nu se îngrijeşte de zona în care sunt plasaţi micuţii cu probleme digestive.
Doar un frigider la un singur etaj
Frigiderul din salonul 3 deserveşte întreaga aripă a pacienţilor cu afecţiuni digestive. Te trezeşti cu mulţi dintre ei în salon, pentru a aduce sau a lua mâncare de la frigider. M-am interesat care e motivul acestei anomalii, de ce frigiderul a fost instalat într-un salon şi nu pe coridor, cum era normal şi cum se întâmplă în sectorul pacienţilor cu afecţiuni respiratorii. O asistentă mi-a oferit o explicaţie de-a dreptul hilară: „Nu avem priză pe coridor”. Totuşi, impresia mea e că frigiderul acela vechi şi hodorogit nu se asorta deloc cu prospeţimea emanată de coridorul abia renovat.
Un alt aspect care lasă de dorit sunt halatele destinate vizitatorilor, care sunt amplasate într-un cuier de lângă intrarea în secţie. Deşi aproape totul e nou şi curat, halatele verzi sunt vechi şi prăpădite. Pline de găuri şi zdrenţuite, acestea sunt ineficiente în a proteja pacienţii de microbii pe care vizitatorii îi aduc din afara spitalului.
Meniul micuţilor cu probleme digestive: orez şi piept de pui cu os
Poate că vă întrebaţi ce servesc micuţii de la Pediatrie la masă. În primul rând, servirea mesei în salon e interzisă, pacienţii având posibilitatea de a primi hrana din spital doar la sala de mese aferentă secţiei. Masa de dimineaţă e compusă, de regulă, dintr-o cană de ceai sau de lapte cu cacao şi o felie de pâine cu unt şi dulceaţă. La prânz şi cină, meniul variază. Poate fi o supă de cartof sau de pui, tocană sau macaroane cu brânză. O porţie de supă de pui, spre exemplu, conţine doar legume şi o găluşcă, în timp ce carnea lipseşte cu desăvârşire din farfurie.
Dar ceea ce atrage cel mai mult atenţia este meniul pentru micuţii cu probleme digestive. Acesta e servit în salon şi e alcătuit din supă de morcov şi ceapă, nesărată, plus o caserolă cu brânză dulce, orez fiert şi piept de pui cu os, friptura nefiind adecvată copiilor cu vârste mici care s-ar putea îneca cu osul, dacă acesta nu e observat la timp.
Gardienii nu au maniere: intră în salon fără să bată la uşă
Seara, după ora 19.00, când programul de vizită se încheie, gardienii care asigură paza unităţii sanitare trec, din etaj în etaj, prin fiecare salon pentru a verifica dacă mai sunt sau nu vizitatori. Numai că, oamenii nu prea obişnuiesc să ciocăne atunci când bagă capul pe uşă. Iar dacă îndrăzneşti cumva să le baţi obrazul şi să le explici că, de regulă, împreună cu copiii sunt internate mămici care ar putea fi surprinse în ipostaze jenante, paznicii îţi trântesc cu tupeu o replică grosolană, de genul: „Ce parcă n-am mai văzut femei dezbrăcate?!”. Rămâi mut când constaţi lipsa de bun simţ a celor angajaţi de Consiliul Judeţean să asigure, pe bani publici, paza spitalelor.
Oricum, despre neregulile pe bandă rulantă de la Spitalul de Pediatrie și despre atitudinea arogantă a unei mari părți a personalului s-ar putea scrie sute de pagini. Vechile metehne și nepăsarea viscerală sunt extrem de greu de înlăturat. Până când?
0 Comentarii