După cum s-a putut constata în ediția trecută, prezentând o realizare de excepție într-un sat sărăcăcios, sub aspect agricol – cum, din păcate, sunt majoritatea vetrelor în care mulți dintre noi ne-am petrecut tinerețea – am făcut o scurtă pledoarie pentru ca exemplul domnului Gabriel Popa să fie urmat de cât mai mulți dintre cei plecați în lumea largă. Să se reîntoarcă.
De ce ar face-o, însă, atunci când cauzele determinante ale „exodului” celor peste 6 milioane, cât este estimată diaspora românească, se mențin, se accentuează, chiar, fără întrevederea vreunei perspective. Aș da câteva exemple. Suntem în plină campanie electorală, dar, pe lângă majoritatea mistificărilor adevărului, a manipulării, invectivelor reciproce, șantajelor, compromiterilor la ordin, acțiunilor malefice, incompetenței, exagerărilor apocaliptice, complicității ș.a., nu se discută mai nimic despre problemele majore. Inclusiv privind agricultura, al cărei rost ar trebui să fie asigurarea hranei populației și nu 70–80% din consumul alimentar românesc provenit acum din import.
Aproape nicio aluzie măcar, în dezbateri, la structura în care se exploatează pământul românesc, la clasa mijlocie, la creditul agricol specializat (vezi CEC), la procesarea recoltei, și nu la exportul ca materie primă etc, etc.
Nu poate reveni cineva pe un pământ nesigur, pulverizat ca proprietate, fără cadastru, cu legislație potrivnică pieței funciare, cu costuri care depășesc valoarea terenului tranzacționat. Zilele acestea am aflat de existența în Parlament a unei „Legi a Arendei”, solicitată de urgență de o așa-zisă „Alianță pentru Agricultură și Cooperare” ( AAC), de fapt a arendașilor deveniți fermieri pe pământuri care nu le aparțin și doresc să și le însușească imoral. Solicită, între altele, prelungirea timpului minim al arendei, de la 5 la 7 ani, urmărind să profite de dispariția biologică, treptat, a adevăraților proprietari, unii fără urmași sau mult îndepărtați. De reținut amploarea uriașă a fenomenului: în România, maximum 10% din suprafața arabilă este deținută cu titlu de proprietate, de fermierii care o exploatează. Enorm, 90% din terenul arabil rămâne exploatat nu de properietari, ci de arendași. O problemă social-economică ascunsă. Să o rezolvăm, alături de multe altele care să așeze agricultura noastră pe baze sănătoase. Și ne vor reveni compatrioții!
Revenind la obiectul de fond al celor două „pastile”, minunea de flori de la Pătroaia, mi-am propus să o leg de rădăcinile „Simfoniei Lalelelor” în scop benefic, pentru menirea ambelor manifestări, un dram de mai frumos în viața noastră. Din păcate, o destăinuire determinată de un comportament specific nouă, balcanicilor: pentru mine, care am gândit „Simfonia Lalelelor” acum o jumătate de secol, dezvoltarea impresionantă de la Pătroaia, am considerat că, pe undeva, pe ascuns, în mintea d-lui Gabriel Popa a încolțit ideea afacerii cu lalele și de la undele transmise, în timp de Simfonie, ceea ce domnia sa nu neagă. Urmare a acestor considerente, am imaginat o colaborare pe multiple planuri, cu avantaj general pentru frumos. Mai întâi am propus ca în mijlocul expoziției cu cele 600 varietăți de lalele să fie prezentă, central, printr-o etichetă specială, varietatea „Tulipa Pitești”, cu 100 de bulbi; în schimbul a 400 de bulbi din soiurile dorite de Administrația Pitești. I-am prezentat d-lui primar Cristian Gentea, a doua zi, propunerea, care, cu deschiderea pe care i-o cunoaștem, a încuviințat-o; d-na Cristina Munteanu urmând să stabilească detaliile cu Administrația Spațiilor Verzi. Surpriză, d-na consilier mi-a comunicat că „gânditorii” de la Spațiile Verzi nu agreează colaborarea cu Pătroaia(?!).
M-am oprit de la alte proiecte cum ar fi „Drumul lalelelor”- pachet turistic comun – dl. Popa având deja, pentru la anul, câteva zeci de vizite aranjate. Poate că „gânditorii” de la spațiile verzi sunt ocupați cu organizarea „Grădinii botanice” care figurează în Bugetul de Venituri și Cheltuieli pe 2024 al Municipiului; sau sunt supraocupați cu întunecarea definitivă cu un crâng de corcoduși roșii a fostei gândite (vezi Gh. Pacea) Esplanade, reprezentată de Calea București, principala intrare în Pitești.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Filozofia unei „minuni” dintr-un sat românesc (I)
Citește și Pastila de frumos. Orfelinatul agricol „Ferdinand” – pentru „meseria de agricultor”
0 Comentarii